Bine ai venit! | 欢迎访问网页

Comunicarea non-verbală în China

19/05/2020

Comunicarea în culturile ritualiste precum China se desfășoară într-o manieră mult mai contextualizată decât în Occident, datorită influențelor confucianismului sau budismului. Chinezii pun mare preț pe empatie, modestie, și ordine socială, limitând exprimarea directă a sentimentelor, sau a emoțiilor, pentru a nu periclita această armonie.

O principală caracteristică a limbajului non-verbal esteevitarea contactul vizual prelungit, pentru a nu produce momente stânjenitoare. În funcție de direcția privirii, există două modalități de a realiza acest lucru:
• 边视bianshi (a se uita în zare) descrie evitarea contactului vizual atunci când participanții discuției se află într-o situație tensionată, semnalând atitudinea defensivă, dezinteresul față de subiectul discuției, sau mascarea sentimentelor de jenă. Aceste tipuri de context indică în cele mai multe cazuri o pierdere a feței (面子mianzi)- un concept central în relaționalismul chinez (demnitatea, încrederea, respectul de sine).
• 下视 xiashi (a pleca privirea) descrie ațintirea privirii către podea. Aceasta apare în situații în care sunt expuse slăbiciuni personale, adesea fiind manifestată exact în momentul vorbirii. Instanțele de xiashi indică o încredere de sine scăzută, sau o atitudine defensivă în fața unui atac asupra feței.

De asemenea, zâmbetul transmite adesea mult mai mult decât încântare și amabilitate. În cultura chineză, expresia zâmbitoare este indicatorul unei situații stânjenitoare, ce are scopul de a minimiza atacul asupra demnității de sine. Astfel, putem spune că zâmbetul vine în salvarea feței. Chinezii vor afișa un zâmbet și atunci când sunt martorii unei discuții în care unul dintre participanți este stânjenit de către celălalt, deoarece simțul empatiei declanșează nevoia de a proteja fața grupului. Expresia zâmbitoare este adoptată de chinezi și atunci când cer iertare. În mod normal, primirea scuzelor cu un zâmbet denotă sarcasm sau neseriozitate, însă cultura chineză se folosește de această tactică pentru a apela la înțelegerea interlocutorului, pentru a marca un statut de inferioritate față de interlocutor, în speranța obținerii sentimentelor de înțelegere și empatie.

Transmiterea unor mesaje simpleprecum prietenie, amabilitate, politețe, căldură, se poate realizaprin intermediul limbajului corporal. Anumite gesturi ale mâinii pot fi utilizate pentru a da dovadă de modestie: împreunarea mâinilor și direcționarea lor către podea, sau acoperirea gurii cu ambele mâini.
Atunci când chinezii sunt complimentați, reacția naturală este de a răspunde cu modestie, astfel, pe lângă câteva cuvinte de negare a complimentelor, vom observa întotdeauna o poziție corporală retrasă spre interior, sau gesturi ale mâinilor menite să „protejeze” această modestie. De asemenea, fiecare invitație adresată interlocutorului va fi completată de întinderea mâinii cu palma în sus, pentru a facilita transmiterea mesajului.

Stăpânirea emoțiilor este deosebit de importantă în cultura asiatică, în special când vine vorba de cele negative. Datorită influențelor filozofice puternice ale confucianismului și ale taoismului, expresia liberă a emoțiilor este considerată un semn de imaturitate. În acest sens, este valorată tăcerea, ca un indice al culturii înalte a individului. Marele canon literal taoist – 道德經Dao De Jing- Clasica Căii și a Virtuții(Laozi, sec. 6 î.Hr.) spune că „cel bun nu dovedește nimic prin vorbe; cine dovedește prin vorbe nu este bun” (cap. 81) iar „cel care știe nu vorbește, cel care vorbește nu știe” (cap. 56).
Aceste concepte au ghidat mentalitatea chineză de-a lungul secolelor, prețuind calitatea cuvintelor și tăcerea în detrimentul vorbelor aruncate fără cuget. Sentimentele puternice de bucurie și extaz trebuie controlate în egală măsură, pentru a nu distruge echilibrul social. Însă, cea mai acceptată și profundă modalitate de exprimare a sentimentelor rămâne tăcerea, care poate fi asociată cu căutarea armoniei, și evitarea conflictelor. Din momen ce armonia grupului este cu mult mai importantă decât sentimentele personale, chinezii adesea evită conflictele și disputele aprinse prin tăcere.

Conform culturii tradiționale, o conversație nu ar trebui să implice contact fizic, indiferent de sex, rezumându-se doar la interacțiunea verbală. Acest lucru se petrece deoarece chinezii pun mare preț pe spațiul privat, neacceptând contactul fizic decât în cercul apropiat al familiei. Aceștia cel mai adesea vor evita îmbrățișările, sărutările pe obraz, și alte gesturi sociale ce implică invadarea spațiului personal

Observarea acestor indicii non-verbale este indispensabilă în procesul de cunoaștere a unei culturi străine, însă în egală măsură este necesar să înțelegem semnificația contextului cultural din care acestea provin. Se poate afirma că limbajul non-verbal funcționează mult mai intens în cultura chineză, deoarece aceștia nu sunt atât de dependenți de mesajul oral, punând mai mult accent pe comunicarea emoțională.

Articol scris de:Adriana Anntoche

Last modified: 19/05/2020

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *