Boala Alzheimer (BA) este o maladie cronică neurodegenerativă, reprezentând cea mai comună cauză de demență.
Alzheimer debutează cu decenii înainte de apariția oricăror simptome, cum ar fi degradarea memoriei. În consecință, diagnosticarea precoce crește șansele de încetinire a bolii prin tratament.
Cauza bolii Alzheimer este multifactorială, vârsta înaintată fiind factorul de risc cel mai important. La mai puțin de 1% dintre cazuri, această patologie este cauzată de mutații genetice specifice, care determină dezvoltarea afecțiunii, boala debutând în această situație la vârsta mijlocie. Legătura dintre boala Alzheimer (BA) și factorul genetic are implicații majore pentru o mai bună înțelegere a proceselor fiziopatologice implicate.
Modificările patologice la nivel macroscopic apar inițial la nivelul hipocampului și cortexului parahipocampic (lobul medial temporal), fiind caracterizate prin degenerare axonală și moarte neuronală. Progresiv apare o degenerare a neuronilor colinergici de la nivelul nucleului bazal Meynert și afectarea cortexului prefrontal. În timp ce beta-amiloidul și agregatele neurofibrilare tau de la nivel microscopic continuă să se acumuleze, macroscopic se poate decela atrofia corticală difuză.
Cercetătorii de la Spitalul Huashan al Universității Fudan din Shanghai au identificat un nou biomarker al sângelui care poate ajuta medicii să diagnosticheze boala Alzheimer (AD) în stadiul incipient.
Printr-un studiu care a implicat peste 800 de participanți, cercetătorii au descoperit că proteina acidă fibrilară glială din plasmă (GFAP) a fost prezentă într-o proporție semnificativ mai mare în probele de sânge de la pacienții cu AD decât la persoanele care nu suferă de AD.
Nu se cunosc cauzele declanșării acestei maladii însă, printre factorii de risc se numără vârsta înaintată, factorii genetici și istoricul familial. Vârsta reprezintă cel mai important factor dintre cei menționați. Astfel, la persoanele între 65-74 de ani riscul de a dezvolta boala Alzheimer este de 5,3% cu o creștere la 13,8% pentru persoanele între 75-84 de ani, ajungând la 34% la persoanele peste 84 de ani
Yu Jintai, cercetătorul principal al studiului, a spus că nivelul plasmatic GFAP a crescut odată cu progresia bolii și a atins apogeul în stadiul demenței AD. Mai mult decât atât, o astfel de creștere a nivelului de proteine are loc în faza preclinică.
Există o perioadă lungă de latență înainte ca simptomele clinice să apară la pacienții cu AD. Dacă pacienții sunt diagnosticați prin metode de detectare în stadiul preclinic, se poate realiza o intervenție timpurie și poate întârzia progresia bolii.
AD este o tulburare ireversibilă, progresivă a creierului, care distruge încet memoria, abilitățile de gândire și capacitatea de a îndeplini sarcini simple. Când pacienții sunt diagnosticați pe baza simptomelor clinice și a indicatorilor imagistici, este posibil ca boala să se fi dezvoltat deja până la stadiile mijlocii și târzii. Prin urmare, multe studii clinice recente se concentrează pe programe de prevenire a bolilor, care necesită identificarea pacienților cu risc de AD.
Markerii biologici sanguini s-au dovedit a fi simpli, non-invazivi și accesibili pacienților în diagnosticarea precoce a AD, a spus Yu, subliniind importanța studiului.
GFAP plasmatic a apărut ca un biomarker în tulburările neurologice, dar utilitatea sa pentru diagnosticarea și predicția AD rămâne neclară. Acest studiu a dovedit faptul că markerul ar putea servi ca biomarker pentru diagnosticarea și prezicerea bolii, a spus cercetătorul.
Rezultatele studiului au fost publicate în revista internațională Clinical Chemistry la începutul lunii martie.
Last modified: 24/04/2023
