Daniel Făt, artist român, este absolvent de actorie şi în prezent masterand în teatru muzical la Universitatea Galaţi, care a inclus şi un program de aproape 4 luni la Academia Centrală de Dramă din Beijing. În scurta perioadă pe care a petrecut-o în China, el a vizitat şi secţia de limba română a Radio China Internaţional, unde a fost invitat la emisiunea Cultura Chinei într-o ceaşcă, pentru a vorbi despre obiceiurile legate de Crăciun şi de Anul Nou şi pentru a ne colinda şi sorcovi.
Cum vezi scurta ta experienţă în China?
Eu o văd, aşa, într-un mod special. La început am fost surprins de anumite lucruri pe care nu le ştiam şi nu le aflasem de-acasă, dar după câteva săptămâni, aşa cam până în 2-3 săptămâni, am început să văd lucrurile într-un alt mod, pentru că s-au aşezat anumite aspecte legate de diferenţe mari de cultură, civilizaţie, de relaţionare interumană, pentru că am văzut că aici nu se întâmplă ca la noi, să te îmbrăţişezi şi să te pupi când te întâlneşti cu un prieten sau cu o prietenă, ci e aşa, o oarecare, distanţă, un oarecare spaţiu personal un pic mai mare. Dar am întâlnit oameni foarte faini, am întâlnit colegi, studenţi cu care am petrecut ore şi zile foarte plăcute, au fost câţiva care chiar au zis, haide, dacă vrei mergem împreună să mai vezi nişte locuri, unde ai vrea să mergi să vezi, venim cu tine şi am făcut câteva ieşiri într-un mod foarte plăcut împreună cu alţi studenţi străini sau cu studenţi chinezi. În majoritatea timpului, însă, am preferat să merg singur sau doar cu un coleg, pentru că am zis că ăsta e modul în care înveţi chineză. Mergi singur şi trebuie să te descurci. Unde e locul ăla, unde e ăla, cât costă un souvenir sau dacă te interesează altceva, să vezi direct, să întrebi, să ţi se răspundă, să nu înţelegi, să scoţi dicţionarul, să vezi cuvântul, să înţelegi mai bine, sau să vrei să spui ceva şi să cauţi un cuvânt şi să găseşti o grămadă de variante ale acelui cuvânt şi să nu ştii care-i aia bună, şi după aia să faci un desen sau să arăţi cu degetul. Toate variantele astea sunt valabile pentru a-ţi deschide o colaborare cu cineva şi, majoritatea, au fost foarte deschişi în a încerca să înţeleagă ce vrei, în a ajuta. Am avut nişte experienţe extraordinare. Neştiind, de exemplu, unde e un magazin de instrumente muzicale în zona Wangfuging, o stradă foarte cunoscută din Beijing, ei, am întrebat două studente care ştiau puţină engleză. Şi mi-au zis că nu ştiu. Eu am rămas în acelaşi loc, urmând să aştept nişte colegi de care m-am rătăcit, şi după vreo 10-15 minute au revenit fetele şi au zis, uite, am găsit locul. Hai să te ducem acolo. Şi au venit cu mine şi m-au dus până în magazin, au vorbit cu vânzătorul să mă ajute să caut ceva şi au plecat în treaba lor. Dar au venit cu mine până acolo, ceea ce a fost foarte frumos din partea lor. Că puteau să zică, te duci în faţă şi la stânga, undeva, va fi acel magazin. Şi atunci, întâlnind oameni faini, am reuşit să îmi creez un Beijing foarte frumos, adică Beijingul văzut prin ochii mei arată foarte bine. Are şi părţile lui, mai în lucru, dar asta e salutar. Se construieşte foarte mult în Beijing. Inevitabil, când construieşti ceva se face şi nişte mizerie prin jur sau nişte disconfort. Dar partea faină e că ai ce să vezi în Beijing. Mă bucur că, deşi a fost timpul scurt, am văzut mult mai mult decât îmi propusesem iniţial să văd. Îmi propusesem vreo 4-5 locuri clare, ei, am văzut mult mai multe. Am fost şi unde nu-mi propusesem să merg, că e prea departe sau costă prea mult, pentru că aici fiind pe un buget de student a trebuit drămuit bine totul. Aşa că Beijingul pentru mine e foarte atractiv.
Spune-mi câteva din locurile pe care le-ai vizitat în Beijing.
Primul loc mai important a fost Templul Paradisului, apoi am vizitat Forbiden City, Oraşul Interzis cu Muzeul Palatului, Piaţa Tiananmen, bineînţeles, toată zona din jurul Pieţii Tiananmen, Palatul de Vară, Jing Shan Park, unde e punctul de mijloc al Beijingului, e aşa un mic deal stâncos, practic ca un munte. Am fost în Parcul Olimpic, şi în partea de pădure şi în partea unde e Cuibul de Pasăre, Stadionul Olimpic şi bazinul de înot de lângă. De fapt mai bine ar fi să mă întrebi unde nu am fost. Am fost inclusiv într-o piaţă de antichităţi, cu tot felul de obiecte vechi şi noi, am mai văzut Academia Confucius, Templul Lama, am fost în mai multe spaţii de genul ăsta.
Ce te-a impresionat cel mai mult din tot ce ai văzut în Beijing?
Ca loc, mi-a plăcut cel mai mult, Palatul de Vară, poate şi din cauza lacului, poate şi din cauza faptului că e pe un deal mai stâncos, un loc mai special, ăla mi-a plăcut cel mai mult, e vârful de top, vorbind de partea tradiţională. Dinspre partea mai modernă mi-a plăcut foarte mult Zona 798, o zonă artistică plină cu galerii şi magazine specifice artei. Dar peste tot mi-a plăcut că sunt foarte deschişi şi dau importanţă acestor obiective.
Le promovează.
Le promovează, le împing în faţă, pentru că ăsta e un mare atuu, să ai nişte locuri atât de interesante şi să le laşi să nu fie fructificate, ar fi păcat.
Trebuie să ştii să le vinzi, ca pe un brand.
Din păcate, mă gândesc la România noastră faină, care are o mulţime de locuri deosebite, dar nefructificate. În Beijing am admirat curăţenia din aceste locuri, faptul că ştiu să le pună în valoare, ştiu să le arate, ştiu să facă şi bani din asta. E un bilet de intrare într-un parc, 2 yuani, nu e mult, echivalentul unui leu, la noi. Deci, dacă treci prin Parcul Herăstrău, în Bucureşti, plăteşti un leu. E mai nimica. Ok. Cu leul ăla, adunat de la toţi cetăţenii care trec prin Parcul Herăstrău într-o zi, într-o săptămână, într-o lună, poţi să amenajezi mai bine, poţi să păstrezi curăţenia mai bine, poţi să aranjezi mai bine, ceea ce ei fac. Am admirat foarte mult grădina din Oraşul Interzis, în interior, în centrul acestuia, mi-a plăcut foarte mult.
Parcă are ceva special …
Are un aer, are o amprentă deosebită. Mi-a plăcut partea de tradiţii lăsată să fie, poate nu atât de mult cât şi-ar fi dorit unii, dar sunt lăsate să fie şi cei tineri am văzut că le apreciază. A, aia e de atunci, e veche, e din timpul lui X, este foarte important. Se spune că un popor care nu-şi ştie trecutul e sortit pieirii. Măcar trecutul să ţi-l ştii. Nu ştii încotro mergi în viitor, dar măcar de-acolo, din trecut, să ştii să apreciezi nişte rădăcini. Mai ales când le ai. Că şi noi avem la fel de multe rădăcini, ca şi China, poate chiar mai vechi. Dar la ei s-au păstrat şi concret. La noi nu s-au păstrat concret chiar atâtea. Şi alea care s-au păstrat au fost, cumva, interpretate diferit. Aşa că, eu zic, că pentru orice ascultător e fain să vină să cunoască direct China. Atât cât poate. Chiar dacă vii o săptămână şi vezi câteva locuri şi lucruri din Beijing.
Da, este o experienţă cu care nu te mai întâlneşti niciodată.
Este o experienţă specială. Şi să înveţi să iei partea bună din orice, e o experienţă specială. Şi să te prinzi care-i partea aia, să poţi să faci disocierea foarte bine. De exemplu, noi avem campusul, undeva, într-o zonă nouă sau mai nouă, e departe, şi în preajmă e ca într-un fel de, acum nu pot să-i zic sat, un fel de mahala şi întâlneşti şi nişte lucruri mai puţin plăcute, dar, asta e, te duci puţin mai încolo şi te lămureşti. Că nu există pădure fără uscături. Dar pe noi uscăturile nu ne interesează. Ne interesează lucrurile frumoase şi partea bună.
Ţi-ai făcut prieteni chinezi?
A, da.
I-ai invitat în România?
Chiar m-am gândit că atunci când plec din China, în măsura în care ţine de mine, eu am să încerc să ţin legătura cu ei. Da chiar m-am gândit că sunt fericitul posesor al unei liste de minim 100 de chinezi în wechat, din care cu unii, măcar cu 10-20 vorbesc zilnic, măcar aşa, un bună, ce mai faci şi cu majoritatea am stat de vorbă despre ce fac ei, despre ce vor să facă, despre ce planuri au şi s-ar putea să găsim nişte portiţe de colaborări foarte faine, ceea ce m-ar bucura foarte mult. Chiar dacă la început am avut senzaţia învăţând chineză că cineva îmi face modificări genetice la creier sau ceva de genul ăsta, da, pentru că trebuia să schimb într-un mod profund mentalitatea de-a înţelege o limbă, acum privesc mult altfel, pentru că am început să înţeleg modul de gândire, modul de raportare, modul de exprimare în fond, modul în care formează nişte propoziţii, aparent simplu şi, totuşi … Apropo de prieteni, o prietenă chineză mi-a făcut cadou un print, un tablou printat şi am rugat-o să-mi scrie, acolo, o dedicaţie, o vorbă, ce doreşte ea şi mi-a scris un poem, poemul având doar două propoziţii cumva, foarte concentrat, în care era vorba despre faptul că am prieteni departe, am prieteni în altă ţări, departe, dar chiar dacă e distanţă mare între noi, comunicarea dintre inimile noastre este ca şi cum ne-am fi văzut ieri. Şi toate astea spuse în vreo 10-12 caractere, ceea ce mi s-a părut extraordinar. Ei, eu îmi doresc să ştiu atât de multă chineză, încât să înţeleg astfel de lucruri, pentru că sunt convins că sunt într-o zonă mult mai subtilă şi mult mai profundă decât Ni hao, Ni hao ma, decât lucrurile simple, uzuale, vreau să mănânc, vreau să beau. Aşa că sper să ţină în timp prietenia cu toţi chinezii pe care i-am cunoscut aici.
Ce-ţi doreşti pentru anul 2015, Daniel Făt?
Îmi doresc să pot să împărtăşesc cât mai multă bucurie şi fericire cu cei din jurul meu, îmi doresc să fiu o ţâră mai tolerant, să fiu mai iertător şi mai iubitor, asta îmi doresc, ca apoi restul vin.
Şi să avem sănătate.
Hristos ne-a lăsat o vorbă. Îngrijiţi-vă de-ale sufletului şi toate celelalte vi se vor alătura vouă. Adică, celelalte, în afară de suflet, adică ălea materiale, ălea raţionale. Uită-te cum de multe ori uităm de suflet, că ne concentrăm pe ce mâncăm acum, ne ducem acolo să facem cumpărături şi luăm un coş plin de sărbători şi oricum nu-l mâncăm tot şi oricum nici nu reuşim să-l împărţim tot şi mai şi aruncăm mâncare. Asta nu e bucurie. Eu îmi doresc să fie mult mai înţeleaptă lumea, în tot şi şi-n toate şi atunci ne-a fi mai bine la toţi. Dincolo de asta, mi-ar plăcea să reuşesc să-mi pun în practică nişte proiecte restante. Am două albume care nu au ajuns încă în mod oficial pe piaţă, ele sunt înscrise deja la forurile oficiale. Un album este despre daci, dedicat dacilor şi strămoşilor noştri, Hora dacică se cheamă şi-un alt album se cheamă Nouă, pe care l-am făcut deja de doi ani, atunci când era vorba că vine sfârşitul lumii în 2012, că vai de mine nu ştiu ce se întâmplă şi pentru lumea aia veche de până la sfârşitul lumii ăleia declarate, am zis că vreau să le aduc deja o deschidere cu un album pe care l-am numit Nouă şi care e orchestrat într-un alt mod, e cu balade, e cu un alt parfum muzical, decât ce am făcut până la el.
Daniel, ştiu că în săptămâna dintre Crăciun şi Anul Nou, în toate satele din România, cetele de flăcăi se pregătesc pentru urat, un sistem complex de datini şi obiceiuri, care sunt acestea?
Ei se pregătesc din Postul Crăciunului şi, într-adevăr, între Crăciun şi Anul Nou schimbă un pic pregătirile, adică intră pe ultima sută de metri cu spectacolul de Anul Nou. De exemplu, sunt mersul cu Pluguşorul, cu Ursul, cu Cerbul, cu Capra, în funcţie de zone, câteodată se combină şi se merge şi la Crăciun şi la Anul Nou, Sorcova, sorcovitul care e specific copiilor în primul rând, copiii vin cu sorcova şi te urează. Şi ei au zurgălăi, la fel ca Bondroşii de la Crăciun. Şi oricum şi de Anul Nou umblă şi bondroşii, moşii cu droage, cu multe clopote pe ei şi curăţă din nou casa pentru un an nou fain şi bun şi nou.
Te-ai gândit că vei ajunge vreodată în China?
Nu m-am gîndit, dar în momentul în care am aflat de masteratul ăsta, care are un semestru de şcoală în China, mi-a sclipit un beculeţ că mi-am dat seama că-mi doream dintotdeauna să ajung în partea asta a lumii, să o cunosc mai de-aproape, să înţeleg şi şansa să stai aici patru luni să înveţi ceva de la ei este un lucru extraordinar şi mi se pare extraordinar să poţi să faci în continuare nişte legături frumoase pe partea culturală, pe partea de colaborare la un nivel foarte artistic. Eu de aia mi-am permis să fac nişte combinaţii între ce au ei tradiţional şi ce avem noi tradiţional. La cântecelul cu Molihua am pus ritm de Maramureş, păi ritmul ăla de Maramureş care are nişte rădăcini ancestrale împreună cu Molihua care este iară un cântec vechi al chinezilor, gândeşte-te că s-au întâlnit, au făcut o punte de comunicare la un nivel foarte subtil. Poate că lumea nu-şi dă seama ce se întâmplă acolo şi poate că aparent îi doar o joacă, dar nu-i deloc o joacă. Aşa că mă bucur că mi-a ieşit în cale acest masterat, ca să-mi văd, într-adevăr, un fel de vis împlinit, pentru că această ţară fiind foarte departe, ştii, că la noi mai e câte-o expresie de asta, a, unde te duci, până în China, adică foarte departe şi uite că am ajuns până în China şi asta nu poate decât să mă bucure.
Eu îţi doresc din tot sufletul să mai ajungi aici.
Şi eu îmi doresc să mai ajung.
La finalul acestui dialog o să te rog să faci o urare redacţiei în limba română a Radio China Internaţional, iată, gazda ta de astăzi şi tuturor ascultătorilor noştri.
În primul rând să vă de-a Dumnezeu numai bucurie şi capacitatea aia de-a împărtăşi bucuria, de-a o primi, să învăţaţi şi să primiţi bucuria, şi s-o daţi mai departe, că numai aşa se amplifică. Mulţumesc echipei de români şi români-chinezi şi români- români care împreună formează familia română de la Radio China Internaţional. Recunosc că atunci când i-am întâlnit pe câţiva la ambasadă şi am auzit chinezi vorbindu-mi româneşte foarte frumos şi cursiv m-am simţit extraordinar şi am zis, stai puţin, unde mă aflu, în China sau în România. Văd o faţă cu trăsături de chinez, care-mi vorbeşte româneşte, a fost special. Doresc să mulţumesc şi echipei de realizatori şi ascultătorilor şi să puie ceva pe masă, că poate ajungem şi pe la ei pe-acasă şi în plan fizic, nu numai aşa, pe calea radioului. La anul şi la mulţi ani! Doamne ajută cui sărută şi sporeşte cui iubeşte!
La mulţi ani şi ţie, Daniel, îţi doresc multă sănătate, multă putere de muncă, să-ţi îndeplinească Dumnezeu toate visele.
Mulţam fain, la fel şi vouă.
Articol de:
Felicia Nina Gherman
Radio China Internaţional – secţia în limba română
Sursa: RCI
Last modified: 09/09/2016
