Invitat să prezinte un mesaj în cadrul Forumului Economic Mondial (WEF) – DAVOS 2017, preşedintele R.P. Chineze, Xi Jinping, a oferit celor peste 3.000 de participanţi un conţinut interesant de idei, opţiuni şi soluţii, pentru stimularea dezvoltării economiei globale. Vorbind din perspectiva experienţei economice şi poltice chineze, preşedintele Xi a respins acuzaţiile la adresa globalizării şi protecţionismului, susţinând necesitatea unei mai bune organizări şi coordonări la nivel mondial. Dat fiind momentul istoric marcat prin prezenţa în premieră a unui lider chinez la WEF, moment care ar putea reprezenta o piatră de cotitură în modul de relaţionare şi administrare globală, prezentăm în cele ce urmează traducerea principalelor pasaje din mesajul prezentat de Xi Jinping.
“Sunt încântat să vin în frumosul Davos. Cu toate că este doar un mic oraş din Alpi, Davos este o fereastră importantă pentru a lua pulsul economiei mondiale. Oameni din întreaga lume vin aici pentru a face schimb de idei şi perspective care să le lărgească viziunea. Acest lucru face ca reuniunea anuala a Forumului Economic Mondial să fie un eveniment al schimburilor de idei eficient, pe care l-aş numi “economia Schwab” (n.m. – după numele fondatorului forumului, Klaus Schwab, foto stânga sus).
“A fost cel mai rău lucru bun care mi s-a întâmplat”, sunt cuvintele folosite de scriitorul englez Charles Dickens pentru a descrie lumea după Revoluţia Industrială. Astăzi, noi trăim într-o lume de contradicţii. Pe de o parte, cu tot mai mare bogăţie materială şi progrese în domeniul ştiinţei şi tehnologiei, civilizaţia umană s-a dezvoltat ca niciodată înainte. Pe de altă parte, conflictele regionale frecvente, provocările globale precum terorismul şi refugiaţii, precum sărăcia, şomajul şi lărgirea diferenţelor între venituri s-au adăugat la toate incertitudinile lumii.
Mulţi oameni se simt dezorientaţi şi mă întreb: ce a mers prost cu lumea? Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie să urmărim mai întâi sursa problemei. Unii dau vina pe globalizarea economică pentru haosul din lume. Globalizarea economică a fost odată privită ca o peşteră a comorii găsite de Ali Baba, în „1001 de nopţi”, dar acum în ochii multora a devenit Cutia Pandorei. Comunitatea internaţională se află într-o dezbatere aprinsă privind globalizarea economică. (…)
Ceea ce vreau să arăt este că multe dintre problemele care tulbură lumea nu sunt cauzate de globalizarea economică.
De exemplu, valurile de refugiaţi din Orientul Mijlociu şi Africa de Nord, din ultimii ani, au devenit o preocupare la nivel mondial. Câteva milioane de persoane au fost strămutate, iar unii copii mici şi-au pierdut viaţa în timp ce traversau marea agitată. Acest lucru este într-adevăr sfâşietor. Războaiele, conflictele şi turbulenţe regionale care au creat această problemă, iar soluţia necesită să facem pace, să promovăm reconcilierea şi să reimpunem stabilitatea.
Criza financiară internaţională este un alt exemplu. Nu este un rezultat inevitabil al globalizării economice; mai degrabă, este consecinţa goanei excesive după profitul de capital financiar şi eşecul grav al reglementării financiare.
Să dăm vina doar pe globalizarea economică pentru problemele lumii este în contradicţie cu realitatea şi nu va ajuta la rezolvarea problemelor.
Din punct de vedere istoric, globalizarea economică a dus la o productivitate socială în creştere, fiind un rezultat firesc al progresului ştiinţific şi tehnologic, nu ceva creat de o anume persoană sau o anume ţară. Globalizarea economică a generat o creştere globală şi a facilitat circulaţia bunurilor şi a capitalului, a generat progrese în domeniul ştiinţei, tehnologiei şi civilizaţiei, dar şi interacţiuni între popoare.
Ar trebui să recunoaştem, de asemenea, că globalizarea economică este o sabie cu două tăişuri. În cazul în care economia mondială se află sub presiunea scăderii, este greu să facem „tortul” economiei globale mai mare.
Ar fi nevoie poate de un psihiatru pentru a observa relaţiile tensionate dintre creştere şi distribuţie, între capital şi forţa de muncă, precum şi între eficienţă şi echitate. În egală măsură, ţările dezvoltate şi ţările în curs de dezvoltare au resimţit o lovitură. Vocile împotriva globalizării au pus „capcane goale” în procesul de globalizare economică, pe care trebuie să luăm în serios.
Un vers dintr-un vechi poem chinezesc spune că “pepeni de miere atârnă pe o viţă de vie amară; curmalele dulci cresc pe scaieţi şi spini”. Într-un sens filozofic, nimic nu este perfect în lume.
(…) Este adevărat că globalizarea economică a creat noi probleme, dar aceasta nu este o justificare pentru a declara închisă copmplet globalizarea economică. Mai degrabă, ar trebui ca globalizarea economică să fie adaptată şi orientată, pentru a amortiza impactul negativ al acesteia, pentru ca beneficiile sale să ajungă în toate ţările şi toate naţiunile.
A existat un moment în care China a avut, de asemenea, îndoieli cu privire la globalizarea economică, şi nu era sigur dacă ar trebui să adere la Organizaţia Mondială a Comerţului. Dar am ajuns la concluzia că integrarea în economia globală este o tendinţă istorică.
Pentru a-şi creşte economia, China trebuie să aibă curajul să înoate în imensul ocean al pieţei globale. Când cineva se teme întotdeauna să înnoate împotriva furtunii şi să exploreze lumea noua, va ajunge mai devreme sau mai târziu, înecat în ocean. Prin urmare, China a făcut un pas curajos să îmbrăţişeze piaţa mondială. Am avut partea noastră de sufocare în apă, a sorburilor întâlnite şi valurilor agitate, dar am învăţat cum să înnotăm în acest proces. S-a dovedit a fi o alegere strategică dreapta.
Fie că vă place sau nu, economia mondială este marele ocean de care nu poţi scăpa. Orice încercare de a tăia fluxul de capital, tehnologiile, produsele, industriile şi oamenii între economii şi canalizarea apelor din ocean înapoi în lacuri şi râuri izolate, nu este pur şi simplu posibil. Pentru că este în contradicţie cu tendinţa istorică.
Istoria omenirii ne spune că problemele nu sunt făcute pentru a ne teme. Ce ar trebui să ne preocupe este refuzul de a ne confrunta cu problemele, de a nu ştii ce să faci cu ele. În faţa celor două oportunităţi şi provocări ale globalizării economice, cel mai bun lucru de făcut este să profităm de fiecare ocazie, să facem în comun faţă provocărilor şi să schiţăm cursului corect al globalizării economice. (…)
În prezent, cea mai urgentă sarcina aflată în faţa noastră este de a scoate economia globală din dificultate. Economia globală avansează lent de ceva timp. Decalajul dintre cei săraci şi cei bogaţi şi între Sud şi Nord se accentuează. Principala cauză este faptul că cele trei aspecte critice din sfera economică nu au fost abordate în mod eficient.
În primul rând, lipsa unei forţe robuste de conducere pentru o creştere globală face dificilă susţinerea unei creşteri constante a economiei mondiale. Creşterea economiei mondiale se află acum la cel mai lent ritm din ultimii şapte ani. Creşterea comerţului mondial a fost mai lent decât creşterea PIB-ului global. Pe termen scurt, stimulii politici sunt ineficienţi. (…) În ciuda apariţiei unor noi tehnologii, cum ar fi inteligenţa artificială şi imprimarea 3D, noi surse de creştere sunt pe carle să apară. O nouă cale pentru economia mondială rămâne insesizabilă.
În al doilea rând, guvernanţa economică globală inadecvată face dificilă adaptarea la noile evoluţii în economia mondială. Doamna Christine Lagarde, mi-a spus recent că pieţele emergente şi ţările în curs de dezvoltare contribuie deja cu 80% din creşterea economiei mondiale. Peisajul economic mondial sa schimbat profund în ultimele decenii. Cu toate acestea, sistemul de guvernanţă globală nu a îmbrăţişat aceste noi schimbări şi este, prin urmare, inadecvat în ceea ce priveşte reprezentarea şi asimilării.
Peisajul industrial la nivel mondial se schimbă şi noile reţele industriale, lanţurile de valori şi lanţurile de aprovizionare, sunt în curs de formare. Cu toate acestea, normele comerciale şi de investiţii nu au ţinut pasul cu aceste evoluţii, având ca rezultat probleme acute, cum ar fi mecanismele închise şi fragmentarea normelor. Piaţa financiară globală trebuie să fie mai rezistentă împotriva riscurilor, dar mecanismul mondial de guvernanţă financiară nu îndeplineşte noua cerinţă şi este, prin urmare, în imposibilitatea de a rezolva în mod eficient problemele, cum ar fi volatilitatea fercventă a pieţei financiare internaţionale şi acumularea bulelor valorice.
În al treilea rând, dezvoltarea inegală la nivel mondial face să fie dificil răspunsul în faţa aşteptărilor oamenilor pentru o viaţă mai bună. Dr. Schwab a observat în cartea sa „A patra revoluţie industrială” că această rundă de a revoluţiei industriale va produce efecte ample şi profunde, cum ar fi creşterea inegalităţii, în special posibila adâncire a diferenţelor dintre randamentul capitalului şi randamentul muncii.
Cel mai bogat un procent din populaţia lumii deţine valori mai mari decât restul de 99%. Inegalitatea distribuţiei veniturilor şi dezvoltării sunt îngrijorătoare. Peste 700 de milioane de oameni trăiesc în condiţii de sărăcie extremă. Pentru multe familii, a avea o casă încălzită, suficientă hrană şi un loc de muncă sigur, este încă un vis îndepărtat. Aceasta este cea mai mare provocare cu care se confruntă lumea de astăzi. De asemenea, este provocarea care se află în spatele turbulenţelor sociale din unele ţări.
Toate acestea arată că există probleme cu modele de creştere economică mondială, de guvernare şi dezvoltare, iar acestea trebuie să fie rezolvate.
Fondatorul Crucii Roşii, Henry Dunant, a spus odată că “adevăratul duşman nu este ţara vecină; este foamea, sărăcia, ignoranţa, superstiţia şi prejudecata”. Avem nevoie de viziunea de a diseca aceste probleme; dar mai important, trebuie să avem curajul de a lua măsuri pentru a le rezolva.
În primul rând, ar trebui să dezvoltăm un model de creştere dinamică, bazată pe inovaţie. Chestiunea fundamentală care afectează economia mondială este lipsa forţei motrice pentru creştere. Inovaţia este principala forţă în ghidarea dezvoltării. Spre deosebire de revoluţiile industriale anterioare, a patra Revoluţie Industrială se desfăşoară într-un ritm exponenţial, mai degrabă decât într-unul liniar. (…) Numai având curajul de a inova şi de a reforma, putem elimina obstacolele care blochează creşterea şi dezvoltarea la nivel mondial. (…)
În al doilea rând, ar trebui să urmărim o abordare bine coordonată şi inter-conectată, pentru a dezvolta un model deschis de cooperare win-win. Astăzi, omenirea a devenit o comunitate strânsă unită cu un viitor comun. Ţările au interese extinse convergente şi sunt dependente reciproc. Toate ţările beneficiază de dreptul la dezvoltare. În acelaşi timp, fiecare trebuie să îşi vadă propriile interese într-un context mai larg şi să se abţină de la a le urmări în detrimentul altora.
Ar trebui să ne angajăm la creşterea unei economii globale deschise pentru a împărtăşi oportunităţi şi interese prin deschidere şi de a obţine rezultate win-win. (…) Trebuie să ne menţinem angajamentul de a dezvolta la nivel mondial libertatea comercială şi de investiţii, să promovăm liberalizarea comerţului şi investiţiilor, prin deschidere şi să ne opunem protecţionismului.
Urmărind protecţionismul este în sine blocarea într-o cameră întunecată. În timp ce vântul şi ploaia pot fi ţinute afară, acea cameră întunecată va bloca, de asemenea, lumina şi aerul. Nimeni nu va fi câştigător într-un război comercial.
În al treilea rând, ar trebui să dezvoltăm un model de guvernare corect şi echitabil, în conformitate cu tendinţa vremurilor. Aşa cum spune o zicală chineză, oamenii cu agerime măruntă participă la chestiuni banale, în timp ce oamenii cu viziune participa la guvernarea instituţiilor. Există o solicitare în creştere din partea comunităţii internaţionale pentru reformarea sistemului global de guvernanţă economică, care este o sarcină presantă pentru noi. Numai atunci când sunt adaptate noile dinamici la arhitectura economică internaţională, sistemul de guvernare globală poate susţine o creştere la nivel mondial.
Ţări mari sau mici, puternice sau slabe, bogate sau sărace, sunt toate membre egale ale comunităţii internaţionale. Ca atare, au dreptul să participe la procesul de luare a deciziilor, să se bucure de drepturi şi să îşi îndeplinească obligaţiile în condiţii egale.
Ţările cu pieţe emergente şi în curs de dezvoltare merită o mai mare reprezentare şi voce.
În al patrulea rând, ar trebui să promovăm un model de dezvoltare echilibrată, echitabilă şi favorabilă incluziunii. “O cauza dreaptă trebuie să fie urmărită pentru binele comun”, spune o zicală chineză. Dezvoltarea este în cele din urmă pentru oameni. Pentru a realiza o dezvoltare mai echilibrată şi care să asigure că oamenii au acces egal la oportunităţile şi beneficiile dezvoltării, este esenţial să existe o filozofie de dezvoltare şi un model, care să facă dezvoltarea echitabilă, eficientă şi echilibrată. (…)
“Victoria este asigurată atunci când oamenii îşi unesc puterea; succesul este garantat atunci când oamenii gândesc împreună”, spune o altă zicală chinezească. Atâta timp cât vom păstra obiectivul de a construi o comunitate cu viitor comun pentru omenire şi vom munci împreună pentru a ne îndeplini responsabilităţile şi depăşi dificultăţile, vom fi capabili să creăm o lume mai bună şi vom asigura o viaţă mai bună pentru popoarele noastre.
China a devenit a doua cea mai mare economie din lume, mulţumită celor 38 de ani de reformă şi deschidere. O cale dreapta duce la un viitor luminos. China a reuşit acest lucru deoarece poporul chinez, sub conducerea Partidului Comunist din China, a urmat o cale de dezvoltare care se potriveşte condiţiile reale ale Chinei.
Aceasta este o cale bazată pe realităţile Chinei. China a reuşit, în ultimii ani, să se orienteze pe o cale de dezvoltare care se potriveşte atât înţelepciunii civilizaţiei sale, cât şi practicilor altor ţări din Orient şi din Occident. În explorarea aceastei căi, China a refuzat să rămână insensibilă la timpurile în schimbare sau să urmeze orbeşte urmele altora. (…) Nici o ţară nu ar trebui să considere propria cale de dezvoltare ca singura viabilă, cu atât mai puţin nu ar trebui să impună propria cale de dezvoltare altora.
Aceasta este o cale care pune interesele oamenilor în primul rând. China urmează o filozofie de dezvoltare orientată spre oameni şi se angajează să îmbunătăţească viaţa oamenilor săi. Dezvoltarea este a poporului, realizată de popor şi pentru popor. China urmăreşte obiectivul de prosperitate comună. Am luat măsuri importante pentru a reduce sărăcia şi a scoate peste 700 de milioane de oameni din sărăcie, şi se fac progrese în eforturile noastre de a finaliza construirea unei societăţi prospere în toate privinţele.
Aceasta este o cale de a urmări reformă şi inovare. China a abordat dificultăţi şi provocări în drumul său prin reformă. China şi-a demonstrat curajul de a aborda probleme dificile şi de a elimina obstacole instituţionale care stăteau în calea dezvoltării. Aceste eforturi ne-au permis să eliberăm productivitatea şi vitalitatea socială. (…)
Aceasta este o cale de a urmări dezvoltarea comună prin deschidere. China s-a angajat să susţină o politică fundamentală de deschidere şi urmăreşte o strategie de deschidere win-win. Dezvoltarea Chinei este orietată atât spre interior, cât şi spre exterior; în timp ce se dezvoltă pe sine, China de asemenea, împarte mai multe dintre rezultatele sale de dezvoltare cu alte ţări şi popoare.
Realizările remarcabile de dezvoltare ale Chinei şi nivelul de trai mult îmbunătăţit al poporului chinez sunt o binecuvântare atât pentru China, cât şi pentru lume. Astfel de realizări, în dezvoltarea de-a lungul ultimelor decenii, s-au datorat muncii grele şi perseverenţei poporului chinez, o calitate care a definit naţiunea chineză pentru mai multe mii de ani.
Noi chinezii ştim prea bine că nu există nici un lucru mai bun cum ar fi un prânz gratuit. Pentru o ţară mare, cu peste 1,3 miliarde de oameni, dezvoltarea se poate realiza numai cu dedicaţia şi eforturile neobosite ale propriilor oameni. Nu putem aştepta pe alţii să asigure dezvoltare în China, oricum nimeni nu este în măsură să facă acest lucru. Atunci când este evaluată dezvoltarea Chinei, nu ar trebui să fie văzute numai beneficiile câştigate de poporul chinez, ci şi cât de mult efort a fost pus nu doar în realizările Chinei, dar şi în contribuţia pe care China a adus-o lumii. Abia după această imagine se va ajunge la o concluzie echilibrată cu privire la dezvoltarea Chinei.
Între anii 1950-2016, în ciuda nivelului său modest de dezvoltare şi a nivelului de trai, China a oferit peste 400 de miliarde yuani asistenţă externă, sa angajat în peste 5.000 de proiecte de asistenţă externă, a organizat peste 11.000 de cursuri de formare în care au fost pregătiţi peste 260.000 de specialişti din alte ţări în curs de dezvoltare. De la momentul lansării reformei şi deschiderii, China a atras peste 1,7 trilioane USD în investiţii străine şi realizat peste 1,2 trilioane USD investiţii directe în străinătate. În anii care au urmat izbucnirii crizei financiare internaţionale, China a contribuit anual, în medie, cu peste 30% la creşterea mondială.
Cifrele vorbesc de la sine. Dezvoltarea Chinei este o oportunitate pentru lume; China nu doar a beneficiat de globalizarea economică, ci, de asemenea, a contribuit la aceasta. Creşterea rapidă din China a fost permanent un motor puternic pentru stabilitatea economică globală şi expansiune. Dezvoltarea inter-conectată a Chinei cu un număr mare de alte ţări a făcut economia mondială mai echilibrată. Realizarea remarcabilă a Chinei în reducerea sărăciei a contribuit la o creştere globală mai favorabilă incluziunii. Progresul continuu al Chinei în domeniul reformei şi deschiderii a furnizat un impuls în plus economiei mondiale deschise. (…)
Ştiu că urmăriţi îndeaproape dezvoltarea economică a Chinei, dar vă rog să îmi permiteţi să vă prezint o actualizare cu privire la starea economiei chineze. Economia Chinei a intrat în ceea ce noi numim o nouă normalitate, în care schimbările majore au loc în ceea ce priveşte rata de creştere, modelul de dezvoltare, structura economică şi motoarele de creştere. Dar fundamentele economice care susţin modul de dezvoltare rămân neschimbate.
În ciuda unei economii globale lente, este de aşteptat ca economia Chinei să crească cu 6,7% în 2016, fiind încă una dintre cele mai mari din lume. Economia Chinei este mult mai mare în dimensiune decât în trecut, şi generează acum profit mai mare decât o făcea când înregistra o creştere de două cifre. Consumul privat şi sectorul serviciilor au devenit principalii factori de creştere. În primele trei trimestre ale anului 2016, valoarea adăugată a industriei terţiare a asigurat 52,8% din PIB, iar consumul intern a contribuit cu 71% la creşterea economică. Veniturile gospodăriilor şi ocuparea forţei de muncă au crescut în mod constant, în timp ce pentru fiecare unitate PIB consumul de energie a continuat să scadă. Eforturile noastre de a urmări o dezvoltare verde dau roade.
Economia chineză se confruntă cu o presiune de scădere şi cu multe dificultăţi, inclusiv cu o asimetrie acută între excesul de capacitate de producţie şi modernizarea structurii cererii, lipsa forţei motrice interne de creştere, acumularea de riscuri financiare, precum şi cu provocări tot mai mari în anumite regiuni. Noi vedem aceste greutăţi ca fiind temporare, care au loc pe calea de urmat, iar măsurile pe care le-am luat pentru a aborda aceste probleme produc rezultate bune. Suntem fermi în hotărârea noastră de a merge înainte. (…)
China va depune eforturi pentru a îmbunătăţi performanţa de creştere economică. Vom continua procesul de reformă structurală a ofertei, ca obiectiv general, transformarea modelului de creştere şi modernizarea structurii economice. Vom continua să reducem capacitatea excedentară, să reducem stocurile, finanţarea răscumpărării datoriilor, să reducem costurile şi să consolidăm verigile slabe. (…) Vom face mai mult pentru a proteja ecosistemul.
China va stimula vitalitatea pieţei, pentru a adăuga un nou impuls de creştere. Vom intensifica eforturile de reformă în domeniile prioritare şi legăturile cheie şi pentru a permite pieţei să joace un rol decisiv în alocarea resurselor. Inovarea va continua să fie în mod vizibil pe agenda noastră de creştere. În urmărirea strategiei de dezvoltare bazate pe inovare, vom sprijini industriile strategice emergente, vom aplica noi tehnologii şi vom promova noi modele de afaceri pentru a înnoii industriile tradiţionale. (…)
China va promova un mediu ordonat care să permită investiţiile. Vom extinde accesul pe piaţă pentru investitorii străini, vom construi zone de comerţ liber pilot cu standarde ridicate, vom consolida protecţia drepturilor de proprietate, precum şi condiţiile pentru a face piaţa din China mai transparentă şi mai bine reglementată.
În următorii cinci ani, China este de aşteptat să importe bunuri în valoare de 8 trilioane USD, să atragă investiţii străine în valoare de 600 miliarde USD şi să realizeze investiţii în străinătate totale de 750 miliarde USD. Turiştii chinezi vor face 700 de milioane de vizite în străinătate.
Toate acestea vor crea piaţă o mai mare, mai mult capital, mai multe produse şi mai multe oportunităţi de afaceri pentru alte ţări. Dezvoltarea Chinei va continua să ofere oportunităţi pentru comunităţile de afaceri din alte ţări. China va menţine uşa larg deschisă şi nu o va închide. O uşă deschisă va permite de ambele părţi accesul pe piaţa chineză, iar China va reuşi să se integreze cu lumea. Sperăm ca şi alte ţări să menţină uşa deschisă investitorilor chinezi şi un nivel concurenţial pentru noi.
China va promova susţinut un mediu extern de deschidere pentru dezvoltarea comună. Vom avansa construirea Zonei de Comerţ Liber din Asia-Pacific (FTAAP) şi negocierile Parteneriatului Economic Cuprinzător Regional (RECP) pentru a forma o reţea globală de acorduri de comerţ liber. China va susţine deschiderea, transparenţa şi relaţiile win-win în acordurile de liber schimb regionale şi se opune formării de grupuri exclusive.
China nu are nici o intenţie de a stimula competitivitatea comerţului prin devalorizarea monedei yuan, cu atât mai puţin să lanseze un război monetar.
În urmă cu peste trei ani, am lansat iniţiativa “Centura şi Drumul” (“B&R”). De atunci, peste 100 de ţări şi organizaţii internaţionale au oferit răspunsuri de interes şi sprijin a iniţiativei. Mai mult de 40 de ţări şi organizaţii internaţionale au semnat acorduri de cooperare cu China, iar cercul nostru de prieteni de-a lungul “B&R” este în creştere. Companiile chineze au realizat peste 50 de miliarde USD investiţii şi au lansat o serie de proiecte majore în ţările aflate de-a lungul rutelor, stimulând dezvoltarea economică a acestor ţări şi creând multe locuri de muncă. Iniţiativa “B&R” are originea în China, dar a adus beneficii dincolo de graniţele sale.
În luna mai a acestui an, China va găzdui la Beijing Forumul Centura şi Drumul pentru Cooperare Internaţională, care va avea ca scop discutarea modalităţilor de creştere a cooperării, construirea unei platforme de cooperare şi distribuirea rezultatelor. Forumul va explora, de asemenea, modalităţile de a aborda problemele cu care se confruntă economia globală şi regională, de a crea o energie proaspătă pentru continuarea dezvoltării inter-conectate şi de a face iniţiativa “B&R” să aducă beneficii mai mari pentru oamenii din ţările implicate. (…)
Istoria lumii arată că drumul civilizaţiei umane nu a fost niciodată unul neted şi că omenirea a făcut progrese prin depăşirea dificultăţilor. Nicio dificultate, oricât de descurajatoare, nu va opri omenirea din drumul spre progres. Atunci când ne confruntăm cu dificultăţi nu ar trebui să ne plângem, să dăm vina pe alţii, să ne pierdem încrederea sau să fugim de responsabilităţi. Ar trebui să ne dăm mâinile şi să ne ridicăm în faţa provocărilor. Istoria este creată de cei curajoşi. Să lăsăm să crească încrederea, să luăm decizii şi să ne îndreptăm braţ la braţ spre un viitor luminos. (…)”
Cel de-al 47-lea Forum Economic Mondial 2017 este programat în perioada 17-20 ianuarie la Davos-Klosters în Elveţia, sub tema “Conducere flexibilă şi responsabilă”. La eveniment sunt prezenţi peste 3.000 de participanţi din 99 de ţări, care participă la peste 400 de reuniuni.
Sursa: Radio China International
Last modified: 03/02/2017
