Bine ai venit! | 欢迎访问网页

Din jurnalul unui student in China..

07/11/2017

Pe bancile Facultatii de Limbi Straine, in anul al doilea, cand visul meu chinezesc abia incepuse sa capete contur, compusesem un eseu cu titlul “China, te rog asculta-ma”, pe care l-am recitat cu oaresce emotii publicului, fiind prima data cand dezvaluiam unei sali pline, intr-o limba pe taramul careia pasisem nu de mult, fascinatia mea fata de aceasta cultura milenara. Era mai degraba un “China, te rog asteapta-ma”, caci in toamna aceluiasi an am obtinut o bursa de studiu, mi-am impachetat hainele si entuziasmul si am zburat timp de jumatate de zi pentru a intalni noua civilizatie ce urma sa-mi fie gazda timp de 2 ani.

China m-a intampinat cu caldura, asa cum ma asteptam, si pe langa gusturile ademenitoare, traditiile impresionante si peisajele de poveste, ne-a oferit, noua, tuturor studentilor romani, o experienta educationala fara egal. Ne-a usurat munca, pe buna dreptate, caci nu am fi asimilat atat de multe cunostinte daca nu am fi iesit la plimbare in repetate randuri pe bulevardul Nanjing din Shanghai, unde misuna zilnic mii de chinezi grabiti si zgomotosi, sau daca nu am fi gustat din fiecare taraba de mancare de la coltul strazii Chifeng, ca mai apoi sa ne povestim originile si istoriile vanzatorilor curiosi.
Si apoi ne-a prins in mrejele ei. Este un intreg proces prin care te indragostesti de China, si totul sta in puterea sa de a te face sa zambesti. Haideti sa va explic..

La inceput este fascinatia necunoscutului, care te ademeneste cu arhitecturi maiestuoase. Fie cladiri gigante agatate undeva printre nori, fie casute cu acoperisuri curbate decorate cu lampi si pancarte rosii ce-ti ureaza intr-o caligrafie imaculata fericire si bunastare. Mai sunt si parcurile. Acele parcuri cu ape line si verzui ce leagana usor barcutele tuguiate, si in care rasuna cantece vechi chinezesti interpretate fie de fosti maestri ai operetei, fie de “cantareti de weekend” cu sau fara baston. Asculti, privesti si zambesti.

Mai apoi, sunt oamenii: vanzatorii, soferii de taxi, trecatorii, care prin marinimia lor nu se supara cand din pricina accentului pronuntat ii intrebi de doua ori unde e o anume strada, dar care se arata mai degraba curiosi si dornici sa-ti afle povestea, mai ales cand ochii nu-ti sunt asa de migdalati ca ai lor. Tot de asta te si intreaba pe furis, rusinati, daca nu te superi de-ar face o fotografie cu tine. Zambesti din nou, si pentru poza, si de dragul lor.
Iar apoi, sunt mancarurile cu tot felul de ciudatenii culinare, pe care nu-ti imaginasei ca le vei vedea vreodata in farfurie. Aici gama e larga, de la ghiare de gaina murate, tofu mirositor si picanterii exagerate, la insecte pe bat fripte si pané. Desigur, acestea le vei incerca ocazional, insa ce vei manca zi de zi e ceea ce te va face sa zambesti negresit. Savoarea taiteilor caliti in tot felul de sosuri aromate, textura coltunasilor fini umpluti cu legume sau carnita, dupa plac, painitele fierte in abur ce inlocuiesc perfect un mic dejun pentru cei grabiti, si prajiturelele cu arome de ceai verde sau pasta dulce de fasole rosie… ele iti provoaca zambetul cand se topesc pe cerul gurii si dau frau liber deliciosului sa te invaluie.

Asa m-am indragostit eu, pe vecie si iremediabil, si abia astept sa pun din nou piciorul pe pamant chinezesc si sa-mi continui calatoria in Rasarit, sa ma strecor printre marea de oameni agitati ce nu-si opresc vreodata pasul, sa admir muntii, terasele de ceai si cum Perla Orientala a Shanghaiului se pierde in ceata densa de dupa ploaie. Sa simt cum aburul cald al unei cani de ceai longjing abia preparata imi impanzeste lentilele ochelarilor, si sa zambesc in sinea mea pentru toate amintirile minunate ce au fost si vor fi scrie in acest jurnal.

Poate ca nu toti studentii au ramas cu aceleasi impresii ca si mine, poate unii au fost cuceriti de alte lucruri, si alte locuri minunate, insa un lucru e cert: China iti intra sub piele si iti devine casa inca de la prima privire aruncata de pe geamul avionului, cand astepti cu nerabdare sa aterizezi si sa iti schimbi fusul orar, obiceiurile si limba pentru a fuziona intru-totul cu marea cultura ce ti se dezvaluie in fata ochilor.

Adriana Antoche
Sectia de Chineza
Facultatea de Limbi si Literaturi Straine
Universitatea din Bucuresti

Last modified: 07/11/2017

2 Responses to " Din jurnalul unui student in China.. "

  1. Utza spune:

    Bravo bzz

  2. Marius spune:

    Bravo, Adriana!
    Printre putinii cu un vis implinit!
    Te felicit!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *