La început Drumul Mătăsii a fost un drum de caravane budist, la care a contribuit şi poporul Yuezhi, cel care a ajutat la introducerea budismului în Imperiul Chinez. Deschis de către împăratul chinez Wudi în secolul al II î.e.n., Drumul Mătăsii şi interesul Imperiul Han pentru comerţ şi cunoaşterea altor civilizaţii a trecut şi prin Dobrogea românească.
Din vremea împăratului He din dinastia Han şi a regelui Decebal chinezii, prin expediţia generalului Ban Chao în Occident, aveau informaţii despre locurile locuite de daci, pentru că descrierea ţării Daqin din croncicile Weilue si Houhanshu, conţine informaţii economice, politice şi administrative care converg către concluzia că în aceste cronici este vorba de regatul lui regelui Decebal din anul 97.
În Muzeul de Istorie din Beijing se află cinci vase din cultura Yangshao foarte asemănătoare cu cele din cultura Cucuteni, care se întindea până inclusiv în vestul Ucrainei de astăzi. Ce contacte au existat între cele două culturi nu putem cunoşte cu exactitate, dar cert este că aceste contacte au avut loc cu adevărat.
Pe viitorul traseu al Drumului Mătăsii, în regiunea Xinjiang din nord-vestul Chinei, au fost descoperite mumii unor populaţii europoide, vechi de 4000 de ani. Chinezii cunoşteau populaţiile scitice din nord-vestul Chinei, denumindu-le cu termenul „sai”, precum şi pe cele sarmatice înrudite cu scitii, sarmaţi care pe Columna lui Traian de la Roma nu vorbesc cu translatori cu romanii.
Academicianul Mircea Maliţa, în urma studiului unei hărţi din Muzeul de Istorie de la Beijing, a concluzionat că vestitul Drum al Mătăsii trecea în timpul dinastiei Tang şi prin Dobrogea. Această hartă din timpul dinastiei Tang prezintă o buclă a Drumului Mătăsii care trece prin nordul Mării Caspice, prin Nordul Mării Negre, după care coboară spre sud-vest până pe ţărmul Dobrogei, urmând a ajunge în capitala Imperiului Bizantin, Constantinopol. Elementele concluziei sunt sigure. Viitorul ne va arăta dacă există în Dobrogea urme materiale ale civilizaţiei dinastiei chineze Tang.
Sursa: România liberă
Articol scris de: Ionut Badea
Last modified: 11/09/2016
