Domnul Li Ming, conslier al Ambasadei Republicii Populare Chineze in Romania: „23 de provincii şi 24 de oraşe din China au relaţii de înfrăţire în România „23 de provincii si 24 de orase din China au relatii de infratire in Romania

Andrei Ando: Discutăm cu un invitat special pe care am avut onoarea să-l cunoaştem la Arad odată cu o conferinţă legată de cultura şi civilizaţia chineză. Este vorba de domnul Li Ming, consilier al Am­ba­sadei Republicii Populare Chi­neze la Bucureşti. Care sunt priorităţile statului chinez în relaţia cu România?
Li Ming: Între cele două sta­te, între China şi România există o prietenie tradiţională care da­tează de peste 66 de ani, de când au fost stabilite relaţii di­plo­matice. În acest decurs de 66 de ani relaţiile dintre China şi Ro­mânia au fost excelente. Noi zicem că în pofida schimbărilor petrecute pe plan internaţional şi pe plan intern în fiecare ţară această prietenie tradiţională a ră­mas aceeaşi. Este un proverb care demonstrează foarte bine această relaţie: „prietenul la ne­vo­ie se cunoaşte”. În relaţiile bi­laterale, atât în condiţiile grele din fiecare stat, atât în China cât şi în România, cât şi în condiţiile mai bune, totdeauna noi am fost şi suntem împreună. Aceste relaţii sunt bazate pe principiul respectului şi sprijinului reciproc, neamestecului în treburi in­terne şi până în ziua de astăzi relaţiile acestea evoluează foarte bine. Statul chinez promovează cu multă fermitate această politică externă cu România, să dezvol­te nu numai colaborări pe pla­nul politic dar şi în alte domenii de activitate, economic, comercial, cultural, educaţional, inter­u­man şi aşa mai departe. În con­text nou, în ziua de astăzi China promovează şi mult mai pragmatic aceste politici care sunt ex­primate în extinderea colaborării economice între cele două sta­te. Noi considerăm că numai relaţiile politice nu sunt sufici­en­te pentru cele două popoare, ele trebuie să fie acoperite şi cu proiectele pragmatice din do­me­niul economic, cultural şi aşa mai departe.

A.A.: Eu am remarcat în cursul zilei de astăzi, şi la în­tâlnirea cu preşedintele Con­si­liului Judeţean, că aţi mai fo­losit acest termen, “pragma­tism”. Acuma aţi revenit asupra lui de două ori. E foarte im­portant pentru politica eco­nomică a Chinei acest pragma­tism?
L.M.: Sigur, acest pragmatism de fapt reflectă şi politica internă şi externă pe care o promovează partidul chinez şi gu­ver­nul chinez. Adică nu mai vor­bim teoretic de aceste relaţii, tre­buie să fie şi ceva pragmatic în aceste relaţii.

A.A.: Există un accentuat sentiment de mândrie naţională la poporul chinez, ceea ce îl diferenţaiză de cele mai multe ori de societăţile europe­ne unde acest sentiment se cam diluează. Pe ce se bazează, domnule Li Ming, acest sen­timent de mândrie naţională chinezească?
L.M.: Acest sentiment de mândrie naţională se găseşte mai mult în încrederea în sine. În­crederea în sine se datorează și situaţiei în care se află China de as­tăzi. În domeniul economic avem succese remarcabile. În urma reformei şi de deschidere spre exterior poporul obţine mult mai multe facilităţi, nivelul de trai al populaţiei a crescut, există o încredere în care pe care mergem, o încredere în sistemul în care cetățeanul chinez trăieşte, în ceea ce face acest sistem. Ce­tățeanul chinez consideră că ceea ce face este folositor pentru viitor şi să vrea să transforme ziua de astăzi într-un viitor mi­nu­nat. De aici vine mândria pro­prie sau naţională.
A.A.: Dar cât de mult contează individul într-un stat care numără 1,3 miliarde de locuitori?
L.M.: În China şi Europa exis­tă înţelegere diferită faţă de individ şi colectiv. În concepţia chinezilor colectivul se află pe primul plan. Dacă colectivul se dezvoltă bine şi individul se sim­te bine, se dezvoltă. Guver­nul chinez ţine foarte mult la individ, la dezvoltarea personalităţii umane, ţine seamă de nevoile oa­menilor din toate domeniile, să respecte drepturile fundamen­tale ale omului. Noi considerăm că a nu ţine seamă de această problemă poate deveni periculos pentru guvernarea unei ţări, unui partid şi unui popor.

A.A.: Organizarea politică a Chinei este o organizare ine­dită, cel puțin din perspectivă europeană, interesant de studiat de către politologi. China a avut capacitatea de a învăţa şi din greşelile propriului trecut dar şi din greşelile trecutului altor state.
L.M.: Da, sigur. Din filosofia chinezilor derivă această noţiune, aşa cum a spus Confucius din­tre trei oameni ai în mod si­gur un profesor, deci trebuie să în­veţi de la alţii, nu numai ce este bine dar totodată să tragi şi bi­lan­ţul învăţămintelor ca să eviţi greșelile în ceea ce vei face.

A.A.: Care sunt priorităţiile pe care statul chinez le are faţă de cetăţenii săi?
L.M.: Iarăşi este o poveste mai lungă. După concepţia Par­tidului Comunist Chinez avem de realizat două obiective. Unul este centenarul, adică până în 2049, de la 100 de ani de la înfiin­ţarea Republicii Populare Chi­neze să avem un stat chinez mo­dern, prosper ca oamenii să se simtă fericiţi, noi zicem un stat înstărit.
A.A.: Deci, asta până la cen­tenar. Şi care ar fi al doilea obiectiv?
L.M.: Al doilea obiectiv este ca până în 2020 să realizăm în linii mari acest stat înstărit, ca veniturile pe cap de locuitor să crească simţitor.

A.A.: Nu sunt obiective fa­cile, chiar dacă este China o superputere, unii spun că e a doua, alţii spun că e chiar pri­ma la nivel mondial. Dacă ţi­nem cont de context, un context în care, iată, crizele pe con­tinentul asiatic devin şi cri­ze militare, în care crizele economice devin endemice și în care nici Statele Unite nu stau stabil pe propriile picioare, planurile Chinei par foarte îndrăznețe.
L.M.: Noi considerăm că în condiţiile crizei mondiale Chi­na îşi menţine ritmul destul de înalt de dezvoltare. Dacă acum câţiva ani, 3–5 ani, vorbeam de o creştere de 9%, anul acesta creș­terea este de 7%. În comparaţie cu anii precedenţi ritmul a fost redus, totuşi noi considerăm că este un ritm de creştere adaptat la realitatea chineză în sensul de a face o restructurare a economiei, să ridicăm nivelul ra­murilor industriale, să ridicăm nivelul calităţii şi totodată până la urmă să creştem nivelul de trai al populaţiei. Apropo de or­dinea Chinei în ritm de dezvoltare, cu toate că se spune că Chi­na este prima sau a doua țară de pe glob, aş vrea să vă spun că în momentul de faţă China, cu for­ţa şi ritmul de creştere economi­că, se numără în rândul ţărilor în curs de dezvoltare. Deci, global privind, avem un PIB care undeva ne situează pe locul doi, însă în ce priveşte veniturile me­dii pe cap de locuitori suntem încă în urma ţărilor dezvoltate din lume.

A.A.: Asta chiar şi în condiţiile în care cu 1.600 de mi­li­arde de dolari daţi împrumut Statelor Unite, China este cel mai mare creditor al SUA.
L.M.: Da, nu neg acest lu­cru, este unul dintre cei mai mari creditori totuşi avem şi multe probleme de rezolvat pe plan in­tern.

A.A.: Domnule Li Ming, sta­tul chinez lucrează planificat. Dacă informaţiile mele sunt corecte, au existat discuţii legate de noul plan cincinal al statului chinez. Care este di­recţia în care în următorul cin­cinal se îndreaptă China?
L.M.: Ăsta este al treisprezecelea plan cincinal şi este adoptat de acum câteva luni de zile. Se aplică începând cu anul 2016. Acest cincinal noi considerăm că este decisiv pentru dezvoltarea în continuare a Chinei, să realizăm o dezvoltare la un nivel mult mai mare cu protejarea me­diului înconjurător totodată şi cu scopul de a ridica nivelul de trai al populaţiei, cu accent de pus pe diminuarea numărului populaţiei sărace care în mo­men­tul de faţă numără peste şaptezeci de milioane de locuitori.

A.A.: China a fost, nu făţiş pentru că la nivelul diplomaţiei cine îşi permite să se adreseze astfel unei superputeri, dar a fost acuzată că subminează economia Uniunii Eu­ro­pene prin preţurile de dumping pe care le practică, prin ca­litatea produselor şi prin faptul că cucereşte pas cu pas domeniile importante, strategice ale economiei europene. Cât adevăr este în această afir­maţie?
L.M.: Considerăm că este o afirmaţie lipsită de fundament, pentru că din cultura şi civilizaţia chineză totdeauna China do­reşte armonie în relaţiile între oa­meni, totodată şi în relaţiile în­tre state. Noi dezvoltăm o co­laborare comercială sau economică cu alte state, niciodată nu urmărim să câştigăm noi singuri, deci totdeauna să avem o co­laborare în care să câştige am­bele părţi. Asta se referă şi la re­laţiile de colaborare dintre Uni­u­nea Europeană şi China. Şi China doreşte ca Europa să fie o Europă unită, puternică şi în domeniul economic să aibă un parteneriat strategic de dezvoltare pe baza principiilor egalităţii şi respectului reciproc din care să câştigăm împreună.

A.A.: Teoreticienii finanţe­lor mondiale spun că următorul război mondial nu se va purta pe câmpul de bătălie, ci în sistemul bancar, în finanţele mondiale. Din această pers­pectivă un stat cu o astfel de capacitate cum este China, principalul creditor al State­lor Unite, extrem de dispus să susţină economiile emergente din Africa sau din Europa, este într-o poziţie foarte privilegiată în acest joc strategic mondial.

L.M.: Sigur, dar chiar dacă în domeniul comercial şi bancar China este într-o poziţie bună, însă China doreşte o colaborare, totdeauna să câştige împreună, adică să fie în folosul altor po­poare şi niciodată să nu ex­ploateze sau să subjuge alte po­poare. Pornind de la această idee, în ultimii ani guvernul chinez a propus un proiect de construcţie de centură şi drum, adică re­fa­cerea vechiului drum al mătăsii şi a drumului maritim al mă­tă­sii. Deci, pe aceste două drumuri, China doreşte o dezvoltare comună a tuturor statelor afla­te pe cele două trasee, centura şi drumul, pornind din Chi­na până în Europa, trecând prin Asia şi să ajungă până în Euro­pa. Toată această regiune să se dezvolte împreună, în comun, în folosul popoarelor, ţărilor res­pective.

A.A.: România, raportat la China, este o naţiune mică, sunt zece oraşe în China care au o populaţie mai mare decât România. Ce are de câştigat China din relaţiile cu Rom­â­nia? Pe ce anume contaţi? Ce ne face tentanţi pe noi în ochii dumneavoastră?
L.M.: Apropo de România aş vrea să spun că relaţiile dintre cele două state totdeauna sunt relaţii foarte bune de colaborare. În momentele critice ne-am aju­tat foarte mult, reciproc, atât în ce priveşte intrarea Chinei în Naţiunile Unite. În dialogurile in­ternaţionale între marile pu­teri, Statele Unite, Uniunea So­vie­tică, România a jucat un rol foarte important şi a ajutat Chi­na. Totodată dinspre China spre România aş vrea să spun că şi Chi­na a ajutat foarte mult, în anul 1968, când România a fost ameninţată de pericolul unei invazii din alte ţări, China a con­damnat acest fapt prin declaraţia făcută de premierul de atunci la Ambasada României la Bei­jing. Şi al doilea fapt pe care îl re­ţin foarte bine, că la inundaţiile produse în 1971, în România, mie mi se pare că de proporţie rar întâlnită în istoria României, China a oferit un ajutor nerambursabil poporului român. Ase­menea situații în care China şi Ro­mânia s-a ajutat reciproc sunt foarte multe, nenumărate. După concepţia tradiţională, după con­cepţia chinezilor, prietenul la nevoie se cunoaşte, niciodată nu trebuie să-i uiţi pe prieteni, aşa că în condiţiile de astăzi Chi­na doreşte foarte mult să dezvolte aceste relaţii bazate pe ega­litate şi avantaj reciproc. Şi toto­dată prin mai multe proiecte de colaborare economică, China şi România să se dezvolte împreună, aceste proiecte să se deruleze pe principiul avantajului reciproc, fără condiţii prealabile.

A.A.: Să vedem însă, apropo de pragmatismul pe care noi l-am invocat, care sunt do­meniile concrete de interes în România? Ce ar putea tenta in­vestitorul chinez?
L.M.: După anul 2013, după vizita premierului chinez în Ro­mânia cu ocazia summitu-lui li­derilor de guvern din ţările est eu­ropene şi China, adică noi spunem formatul 16+1, lucrurile s-au mişcat foarte mult în do­me­niul economic. Vorbeam de câ­te­va companii mari care s-au sta­bilit în România acum câţi­va ani, acest număr al companiilor chineze care lucrează deja în Ro­mâ­nia a crescut acum foarte mult. Ele lucrează în domeniul energiei. Aici aş vrea să dau exemplul cu Centrala Nucleară de la Cernavodă, grupurile 3 şi 4, să vorbim de centrala electrică de la Rovinari, şi alte proiecte. Toto­dată companiile chineze lucrează intens şi în domeniul cons­trucţiilor, locuinţelor civile, cum este cartierul de la Craiova şi alte proiecte pe care le efectuează în domeniul economic dar şi în alte domenii. În cultură se in­tensifică schimburile între cele două părţi atât la nivel guvernamental. La Beijing deja funcţionează Centrul Cultural al Ro­mâ­niei, totodată şi în România Centrul Cultural al Chinei. Se lucrează şi sperăm să obţină re­zul­tate cât mai importante. În domeniul educaţional deja foarte multe universităţi sunt înfrăţite cu universităţi din China, în­tre cele două părţi se desfăşoa­ră nu numai schimb de delegaţii dar şi studenţi. Aş vrea să dau exemplul cu Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad, care a tri­mis anul trecut 11 studenţi şi acum învaţă în China încă 6 studenţi din această universitate. În relaţiile interumane, de asemenea, schimburile sunt foarte multe, în fiecare an, în ambele sensuri se fac vizite dintre cele două părţi, cifrându-se la câte la 10.000 de persoane. Totodată la nivel local sunt foarte multe provincii şi judeţe înfrăţite aşa cum cunosc eu peste 23 provincii înfrăţite în România. Această cifră se găseşte şi între oraşele înfrăţite, peste 24 de perechi, deci, în aceste domenii putem spu­ne că lucrurile avansează bi­ne.

Sursa: www.vestic.ro

Last modified: 12/09/2016