Cele doua conceptii despre drept, chineza arhaica si dacica, pentru cea din urma gasind informatii in lucrarea Cogaioanele, muntii marilor pontifi de Ion Gheorghe, se aseamana prin arhaitate si statutul suveranului, aceasta neinsemnand ca nu sunt diferentiate. Ele sunt sisteme de drept arhaic legate prin conceptia daoista asupra naturii si societatii. Intalnim in ambele conceptii, ca linie directoare, calea de mijloc. De asemenea ritul si legea se alatura pentru a forma un tot.
Dupa cum aflam din Dacia preistorica de Nicolae Densusianu, inaintasii dacilor, pelasgii si hiperboreeni au creat un imperiu afro-euroasiatic, confirmat de studiile recente asupra civilizatiilor neolitice din acest areal geografic. Era un imperiu al drumurilor sarii care plecau din spatiul carpatic spre zonele adiacente. De altfel, Nicolae Densusianu, prin mitologie comparata, a stabilit adevarate linii imperiale pelasge, confirmat fiind de lucrarile lui Ion Gheorghe. In China punctul de plecare al dreptului este Imparatul Galben, urmat fiind de imparatii Yao, Shun si Yu. Domnia imparatului din dinastia Xia, pe nume Qi, e confirmata, el fiind cel care a instaurat ereditatea pentru accederea la tron, asa cum ne arata articolul lui Feng Shi, Un studiu al incriptiei ceramice, Wen Yi. In dinastiile ulterioare Shang si Zhou, dreptul chinez intra pe fagasul unei mai mari specializari si se produce o birocratizare din ce in ce mai accentuata.
In spatiul carpatic intalnim mitul suveranului, Cavalerul Trac, care legifereaza si este suma tuturor institutiilor unui anumit teritoriu, asa cum arata Ion Gheorghe. Aici intalnim imparati preistorici, inscrisi in mitologie romaneasca si afro-euroasiatica. De remarcat este ca dreptul dacic este format pe un tipar de societati initiatice care compun elita societatii, fara a pierde legatura cu poporul pe care il guverneaza, intalnindu-l in cazul dreptul dacic pe Zeul Poporului, ceea ce ne trimite la concepte predaoiste si preconfucianiste.
Articol scris de: Ionut Badea
Last modified: 29/03/2017
