Pentru a intelege implicatiile vizitei domnului Li in Romania, ar trebui sa punem intr-o ecuatie mai multe variabile: Statele Unite, Europa, Uniunea Europeana, Rusia, Romania si o singura constanta : China.
Pentru necunoscatori, Romania a stabilit inca din 1949 relatii diplomatice cu China, gratie primelor contacte incepute inca din 1860 de catre Mihail Kogalniceanu cu politicieni chinezi, fiind de altfel, a treia tara care i-a recunoscut existenta pe plan international.
Mai putem puncta un detaliu extrem de interesant prilejuit de interventia trupelor Tratatului de la Varsovia (fara Romania) in Cehoslovacia,in vara lui 1968 fata de care China a avut un punct de vedere ferm prin persoana dl-ul Chu En Lai la Ambasada Romaniei din Pekin.
Aceasta reactie venea ca urmare a amenintarilor sovietice cu represalii la adresa tarii noastre ca urmare la denuntul acestei interventii straine intr-o tara suverana de catre blocul comunist, pe care Romania a condamnat-o ferm.
De atunci si pana la evenimentele din Decembrie 1989, Romania si China au avut constant vizite la nivel inalt, sustinandu-se reciproc in demersurile international, prin prisma relatiilor vechi si durabile, dar si printr-o intelegere profunda a realitatilor si contextului international.
In prezent, dupa mai mult de doua decenii, China intra in forta ca partener in Romania, stiind ca aici politica facuta, nu de putine ori inconstanta, supusa deseori schimbarilor de viziune, nu are nici o legatura cu sentimentele profunde dintre cele doua popoare. Sunt dealtfel cunoscute multitudinea de contacte dintre oameni dinRomania si China, imposibil de erodat datorita calitatii si valorilor care ne leaga.
Pentru occidentali, de cele mai multe ori, Romania este cunoscuta in lume pentru Nadia Comaneci si Dracula. Chinezii ne cunosc si ne apreciaza pentru un univers mult mai vast de valori comune. Iata marea diferenta dintre perceptiile unei lumi dominate de frustrare si recesiune, si o natiune cu peste un miliard de oameni pentru care Romania inseamna ceva mai mult…
Vizita primului ministru chinez a impartit presa romana in doua tabere. Fiecare cu argumente pro sau contra, dar ignorand complet contextul geostrategic al acestui moment de cotitura reprezentat de apropierea dintre cele doua tari.
Ce castiga Romania in urma vizitei inaltului demnitar chinez?
Primul lucru castigat este interesul pe care China, cea mai dinamica economie mondiala a lumii, il reconfirma pentru vechiul si respectatul sau aliat si prieten – Romania.
Tara noastra a primit nenumarate promisiuni din partea aliatilor conjuncturali, transformate in deceptii si vasalitate,interese meschine si declaratii interpretate de politicienii romani de maniera
unor cutume religioase.
China insa, daca spune ceva, se tine de promisiune ! Dar acest mare stat al lumii are nevoie de o elita politica romaneasca in care sa-si puna increderea. Ori in acest moment ea nu exista.
Fructul acestei vizite, il gasim in popoarele acestor doua tari imposibil de separate de contexte
efemere…
Orice promisiune facuta de pe patul de moarte al unei Comunitati Europene in agonie, al unei Rusii anarhice sau al unor State Unite ale Americii cu pretentii hegemonice exagerate fata de
potentialul real,face din China singurul actor credibil de amploare internationala. Iar Romania
este una dintre preferatele acestei natiuni-continent.
Uniunea Europeana se teme de debarcarea investitiilor chineze in spatiul Carpato-Danubiano-Pontic pentru ca orice Yuan investit in Romania valoreaza maine mai mult decat un euro pe cale de disparitie… Influenta UE scade pe zi ce trece, iar disputa dintre Rusia si Statele Unite are un singur castigator: China !
Romania va vedea in China un aliat corect, demn si respectabil. Se contureaza posibilitatea ca economia romaneasca sa fie transformata intr-un adevarat tigru, intr-o zona de influenta a unor mari puteri europene traditionale.
America este si ea preocupata ca noul vasal ar putea fi atat de potentat economic, incat increderea romanilor in unchiul Sam va fi comparata cu atitudinea urmasilor sai in 1945 cand
ne-au facut cadou lui Stalin.
Ar fi interesant de realizat un sondaj de opinie care sa publice rezultatele unui chestionar care sa masoare increderea romanilor in China prin comparatie cu cea in UE, Rusia sau Statele Unite
ale Americii.
Chinezii ar conduce detasat in preferintele romanilor din prea multe si profunde argumente. Dar el nu exista pentru ca publicarea lui ar produce mare valva in cancelariile occidentale.
China a venit in Romania asa cum se cade. Pe usa deschisa de enorma simpatie dintre popoarele noastre. Dincolo de discursul domnului Li, trebuie inteles interesul geostrategic al invaziei Europei cu performanta de la Rasarit la Apus, exact asa cum s-a facut si colonizarea ei… Cu o istorie milenara, China s-a trezit precum se temea Napoleon Bonaparte, si a ajuns intr-un loc in care intotdeauna a fost respectata.
China nu se grabeste, nu greseste si mai ales,nu-si uita prietenii. Nu investitiile chineze sunt cele care ar trebui sa intereseze pe romani in acest moment, ci capacitatea de a vedea varful icebergului pe care marele dragon de la Rasarit il face cadou intr-o zona a balcanilor incinsa pana la incandescenta de lipsa de modele demne de urmat. Ca o veritabila punga de gheata pusa pe capul unui popor bantuit de nevralgia a doua decenii de spasme europene, americane sau rusesti, sosirea chinezilor anunta sfarsitul bolii si medicamentelor fara leac.
La Bucuresti, China a spus Romaniei: Ridica-te si mergi !
Last modified: 05/09/2016
