Bine ai venit! | 欢迎访问网页

Impresii de calatorie din China

29/12/2013

Clubul ascultatorilor Radio China International in limba romana din lume s-a calificat, in 2013,  printre primele zece cluburi ale Radio China International pe plan mondial. La invitatia postului Radio China International, presedintele clubului, Gheorghe Vicentiu, a venit in vizita, in octombrie 2013, la Beijing, pentru a participa la ceremonia de decernare a premiului si la un simpozion despre dezvoltarea cluburilor RCI in lume. Odata intors acasa, prietenul nostru din Romania ne-a trimis un material cu impresiile sale de calatorie din China. 

Dupa un drum lung, avionul meu aterizeaza la Beijing, pe unul dintre cele mai mari aeroporturi din lume. Numai ca sa iesi din aeroport trebuie sa mergi o mare distanta. La iesire ma astepta cea mai noua colega a redactiei in limba romana – Liliana, o fata tanara si draguta. M-a condus la un hotel de patru stele pe Dacheng Road, numarul 9, o zona foarte interesanta a Beijingului, in apropierea muntilor. In prima zi m-am odihnit dupa acel drum lung, intr-o camera foarte dotata cu tot ce trebuie, cu televizor cu ecran foarte mare, cu aer conditionat, cu birou, conditii extrem de bune de cazare pentru care vreau sa multumesc RCI si guvernului chinez.

A doua zi de dimineata dupa ce am servit micul dejun la hotel, erau cam 30 de feluri de mancare, care de care mai bune si mai imbietoare, am plecat cu grupul nostru format din ghid profesionist si presedintii celor mai bune cluburi din lume ale RCI, alaturi de Romania, erau din Bulgaria, Brazilia, Argentina, Maroc, India si Bangladesh, insotiti fiecare de un membru al redactiei in limba proprie a RCI. In acea zi insa ghida mea din partea redactiei romane avea de sustinut un examen, asa ca am avut o surpriza deosebit de placuta sa reintalnesc o studenta chinezoaica, pe care o cunoscusem la Bucuresti la una din aedintele clubului nostru de la Casa Romano-Chineza, Aurora.
Am mers la Piata Tiananmen sau Poarta Pacii Ceresti sau Linistii Ceresti, care este cea mai mare piata din lume, fiind situata in partea sudica a Orasului Interzis. Piata are cam 50 de hectare si incap in ea aproximativ un milion de oameni. Ghidul nostru profesionist doamna Betty a subliniat cu mandrie acest aspect, iar noi am fost foarte impresionati si mandri de asemenea ca ne aflam intr-un loc asa de mare si cunoscut in intreaga lume. De aici presedintele Mao a proclamat la 1 octombrie 1949 Republica Populara Chineza. In fiecare dimineata aici are loc ceremonia de inaltare a drapelului, un eveniment la care participa plini de entuziasm foarte multi chinezi, care se trezesc devreme special pentru acest eveniment. De aici am mers cu nerabdare la Palatul Interzis, unde desi am mai fost în 2008, doream sa ajung din nou pentru ca imi place foarte mult, il ador, ma simt teleportat in timp in grandioasa istorie a Chinei.

Orasul Interzis sau Cetatea Purpurie este cel mai mare complex arhitectural din China si cel mai bine conservat. Am vizitat pe rand acele sali in care imparatii Chinei desfasurau activitati specifice: Sala Conservarii Armoniei, pentru banchete, Sala Puritatii Ceresti, biroul imparatului, unde rezolva problemele curente, Sala Armoniei Supreme, unde aveau loc ceremonii de intronare, nunti imperiale, plecarea generalilor la razboi, se sărbatoreau Anul Nou, ziua de nastere a imparatului. Se spune ca erau 9.999 de camere, cifra noua fiind la chinezi de foarte bun augur, opusul lui 4 care inseamna moarte. Am avut placerea sa vizitez in plus fata de 2008 si gradinile imperiale, niste locuri parca desprinse din Paradis. După ce am hoinarit foarte mult prin Palatul Imperial si parca nu ne venea sa ne mai dezlipim de farmecul lui, am mers impreuna cu gazdele nostre sa luam masa la un restaurant traditional, iarasi incarcat de foarte multe feluri de mancare, care de care mai buna si mai atragatoare. Am incercat din toate cate ceva. Era o simfonie de gusturi si culori nemai intalnita in alta parte a lumii. Datorita unei colege de la sectia in limba hindi, care si canta foarte frumos, ca o artista profesionista, am invatat ceea ce imi doream demult, dar nu reuseam sa invat, fara profesor si anume sa mananc cu betaisoarele. Asta m-a facut foarte fericit. Eram mandru de cel mai nou lucru pe care îl învăţasem şi simţeam că sunt apreciat pentru acest efort. 

A treia zi din nou de dimineata am plecat la drum catre alte noi minunate experiente. De data aceasta eram insotit de Liliana, care revenise plina de entuziasm dupa reusita la examenul din ziua precedenta. Acum ne indreptam spre Templul Cerului. Inca de la intrare am vazut grupuri fericite de chinezi care dansau, practicau diferite sporturi sau desenau pe asfalt caractere chinezesti intr-o arta caligrafica desavarsita. Tot aici am vazut si o mireasa chinezoaica intr-o splendida rochie rosie, culoarea fericirii, insotita de mirele ei imbracat intr-un elegant costum occidental.

“Zidul Ecoului este numele purtat de un mic spatiu de rugaciune impresurat de un zid perfect rotund, spart numai de poarta de acces. Aici, gratie arhitectilor iscusiti, dar mai ales de dragul jocului, poti exersa fenomenul ecoului, pentru ca vorbind la peretele circular poti fi auzit foarte bine la o distanta considerabila in alta parte a zidului.” Am citat din cartea jurnalistului roman Dan Tomozei, “Descoperind China-Beijing”.

Dupa ce am cutreierat in lung si in lat curtea interioara a templului, dupa ce am primit explicatiile foarte bine documentate si argumentate ale ghidei noastre si dupa ce am facut poze din toate unghiurile posibile, am mers la o gospodarie foarte instarita a unor chinezi din clasa de mijloc, predominanta în China, unde am servit din nou foarte multe feluri de mancare, si multe bune. Am avut placerea sa joc si ping-pong cu parteneri chinezi, dar ei erau desavarsiti, foarte buni pentru mine, asa ca nu puteam tine piept jocului rapid si precis, dar a fost o experienta foarte placută pentru mine.
A sosit si ziua a patra, foarte asteptata de mine, in care revedeam Marele Zid, dar ca o surpriză placuta, nu la Badaling unde mai fusesem in 2008, ci la Mutianyu, unde am urcat foarte multe scari pentru a ajunge pe crestele semete ale muntelui si pentru a urca pe aceasta adevarata minune a lumii, Marele Zid. De data aceasta ne-am plimbat ore intregi pe zid, fiind foarte fericit ca sunt a doua oara pe aceasta constructie, o opera construita cu maiestrie de poporul chinez prin munca asiduua si care se spune ca se vede si din spatiul cosmic. Eu si colega de la redactia in limba romana am fost si de data aceasta campioni, ajungand primii in cel mai inalt punct. De pe crenelurile zidului imi imaginam ca sunt un soldat chinez care trage cu arcul impotriva hoardelor barbare ce veneau din nord sa prade pamanturile pline de bogatii ale Chinei. Apoi coborarea a fost bineinteles mult mai usoara decat urcarea si am mers din nou sa luam masa la acea gospodariie instarita de la poalele marelui zid, dupa care ne-am retras pentru o binemeritata odihna la hotel si pentru a ne pregati de noi si noi experiente foarte placute si interesante.

Vicentiu_Daniel

Sursa: http://romanian.cri.cn/221/2013/12/27/1s144717.htm

Last modified: 05/09/2016

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *