Bună ziua domnule Victor Ponta şi bine aţi revenit în China. După cât timp şi cu ce ocazie de această dată？
Şi în calitate oficială şi în cea privată să ştiţi că n-am lăsat niciun an în care să nu vin cel puţin de două ori în China, pentru diverse întâlniri şi politice şi economice şi în calitate privată, am venit alături de familie. Acum am venit să particip la această expoziţie, la Ningbo, deoarece aşa cum ştiţi eu sunt unul dintre cei care, nu doar că am promovat foarte mult, dar eu cred că pentru România, pentru Europa Centrală şi de Est, acest format China 16+1 este o uriaşă oportunitate. Nu doar să dezvoltăm relaţiile economice, comerciale, ci pur şi simplu să ne facem acest parteneriat cu China, care este un câştig pentru China, dar e un mare câştig şi pentru fiecare dintre ţările din regiune şi vorbesc aici, în special, de noi, de România.
Cum poate, să spunem profita România de aceste oportunităţi, având în vedere şi grandioasa strategie “O centură, un drum”？
Cred, nu doar că este grandioasă, cred că este categoric singura iniţiativă la nivel mondial în acest moment, care are o viziune de dezvoltare la nivel macro, nu aşa, doar chestiuni naţionale, mai ales într-o lume în care, vedeţi, naţionalismul, protecţionismul revine. Faptul că, în acest moment, China investeşte atât de mult în acest “One belt, one road” cum îl ştim, noi, în România, este o uriaşă oportunitate. Eu sunt fericit că România a participat la multe din momentele lansării acestei iniţative. Sunt şi foarte supărat că nu participăm destul, că nu ne implicăm destul.
Ce trebuie făcut în acest sens？
Trebuie ca România, aşa cum am făcut în 2013, când a luat avânt formatul 16+1 şi noi am venit cu cele mai mari proiecte şi pe zona de energie, şi pe zona de infrastructură, şi pe zona de cooperare, de comerţ. De exemplu, îmi aduc aminte foarte bine că am pornit ideea că dacă România îşi deschide în China o piaţă pentru alimente, pentru vinuri, este piaţa cea mai mare din lume, un miliard şi ceva de consumatori. Oricum nu va putea România să producă nici în 100 de ani cât se consumă în China într-un an, dar faptul că am văzut după aceea că, iată, se importă în China carne, se importă vinuri, se importă produse agricole, înseamnă că am avut succes. Ce trebuie să facem mai mult？Să înţelegem că sigur România este parte a Uniunii Europene, că sigur relaţia noastră transatlantică e importantă, dar un partener economic şi un prieten politic aşa cum e China, noi nu prea avem şi ar trebui să profităm de acest lucru mult mai mult decât o facem. Mie mi se pare că e mai multă prietenie şi dorinţă din partea chineză decât e din partea românească şi ştiţi e o mare diferenţă totuşi când China te tratează cu atâta prietenie să nu dai atenţia cuvenită, mie mi se pare o mare greşeală din partea României.
Unde vedeți plasată România pe acest nou Drum al Mătăsii？
E chiar acolo, la poarta de intrare în Europa şi eu am spus de multe ori în întâlnirile pe care le-am avut cu liderii Chinei că aş vrea ca România să fie cel mai bun prieten al României, nu în Europa, au destui prieteni acolo, în special în zona estică, în zona vestică n-au prieteni, dar au parteneri buni. Însă aş vrea să fim cel mai bun prieten şi aş vrea să fim poarta de intrare. Gândiţi-vă, totuşi, că cea mai bogată zonă a lumii şi anume Europa, şi cu cea mai populată zonă a lumii, China, care foarte curând va fi probabil prima economie a lumii, să fii pe drumul dintre aceste două zone uriaşe este o oportunitate pe care ne-a dat-o Dumnezeu, dar cum se spune, Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă în traistă şi noi nu prea am ştiut, în ultima perioadă, să băgăm şi-n traistă, să folosim această uriaşă oportunitate. Eu, în orice calitate publică am, voi promova această relaţie, pentru că eu cred că-n primul rând e-n interesul României şi al poporului român, evident şi al Chinei, dar în primul rând al românilor, şi este o şansă pe care e mare păcat să o irosim.
Cum vedeţi, acum, în prezent, dezvoltarea relațiilor româno-chineze?
Eu, în ultimii ani am văzut o sincopă în aceste relaţii şi îmi pare rău, pentru că de la anii în care aveam de fiecare dată întâlniri la cel mai înalt nivel, preşedinte, prim-ministru, schimburi economice, culturale, provincii care s-au înfrăţit, în 2015, a fost prima dată când n-am participat la nivel de prim-ministru la întâlnirea 16+1, cea care a fost la Suzhou. Bun, atunci poate au fost nişte schimbări politice, însă, faptul că acum, la Summitul de la Beijing “One belt, one road” iarăşi nu am fost la nivel de şefi de stat sau de guvern e o mare greşeală şi o spun nu cu dorinţa de a critica, ci cu dorinţa de a arăta că nu se înţelege …
Pentru că e trist, că-n alte ţări se poate, de exemplu Polonia …
Nu, nu, în toate celelalte ţări din jurul nostru. Eu am spus foarte clar. Am dat exemplul când prim-miniştrii din Grecia, din Serbia, din Ungaria, din Polonia, Cehia, Turcia, toţi au fost aici şi România nu şi mi se pare un semn de, cum să vă spun, de lipsă de înţelegere, în primul rând, a dimensiunii acestei colaborări şi, în al doilea rând, a mentalităţii chineze, cei care ţin minte toate gesturile frumoase, dar le ţin minte şi gesturile nefrumoase.
Chinezii nu uită niciodată, nu?
Chinezii nu uită niciodată şi ăsta e un mare lucru, pentru că ţin minte lucrurile bune şi frumoase şi pe asta se bazează de fapt relaţia cu noi. Faptul că din trecut, întotdeauna, de la filmele româneşti la momente politice în care am fost alături de ei, dar nu uită nici faptul că, uneori, nu-i tratăm aşa cum trebuie tratată prima ţară a lumii alături de America. Şi sunt nemulţumit, încerc să împing, din nou, de fiecare dată, această relaţie, şi am speranţe că o să ne trezim şi o să tratăm China aşa cum trebuie.
Cum aţi fost primit de prietenii dvs. chinezi?
Exact cum vă spuneam mai devreme. Ei au o ţinere de minte foarte bună şi de câte ori vin în China, şi în calitate oficială şi când am venit în calitate privată, m-am simţit realmente între prieteni, m-am simţit ca acasă şi de asta vin din nou, de fiecare dată.
Cum vedeţi standul României, de această dată, la această expoziţie (n.r. Expoziţia pentru Comerţ şi Investiţii China-ECE 2017 de la Ningbo)?
Se putea mult mai mult. Vreau să-i felicit pe cei care, așa, cu eforturi proprii, fără prea mult sprijin din afară participă, vin. Sunt câteva firme care mai mult din resursele proprii se implică, însă, sincer, cred că putea să existe mult mai mult sprijin și oportunitatea-i uriașă. Repet. Nu poate să producă România în 100 de ani cât poate să consume China într-un an. Să nu folosim acest lucru e o mare greșeală și e păcat.
Şi la finalul acestui dialog, un gând pentru prietenul dvs. mai vechi, Radio China Internaţional.
Radio China Internaţional cred că a fost unul din cei mai importanţi şi buni ambasadori ai relaţiilor dintre România şi China. Vreau să vă felicit şi pe dvs. şi pe toţi ceilalţi care de atâţia ani ţineţi flacăra acestei prietenii şi un singur apel – Să nu vă daţi bătuţi niciodată, o să vină după vremuri mai rele şi vremuri mai bune. Însă, repet, rolul dvs. a fost esenţial în a păstra o relaţie din care România are enorm de mult de câştigat.
Vă mulţumesc tare mult!
Articol scris de: Nina F. Gherman
Fotografie realizata de Xin Jing
Sursa: Radio China Internaţional – secţia de limba română
Last modified: 16/06/2017
