Această ipoteză a fost emisă pentru prima oară cu baze fonologice şi comparativ lingvistice de şcoala de limbi comparate de la Moscova. Aşa cum ne arată articolul semnat de lingvistul rus Sergei Starostin, Vocabularul fundamental al limbii chineze vechi: o perspectivă istorică, limba chineză este considerată ca făcând parte din familia sino-tibetană. În 1982 Sergei Starostin a propus ipoteza potrivit căreia sino-tibetana, inclusiv vechea chineză, fac parte din aceeaşi macrofamilie cu limba nord-caucaziană şi cea yeniseiană din nord-estul Siberiei. Teoria nu e cu totul nouă, ea putând fi urmărită până în 1916 (Donner, 1916). A fost însă pentru prima dată, în 1982, când au fost stabilite corespondenţe fonetice între limbile în cauză. Mai târziu, aşa cum ne arată articolul citat, lingvistul S. L. Nicolayev a adăugat acestei macrofamilii limbile Na-Dene din nord-vestul Americii de Nord, urmând idei mai vechi ale lui Edward Sapir, de aceea familia fiind numită adesea dene-caucaziană.
În continuare Sergei Starostin prezintă o listă de cuvinte din chineza veche alături de corespondeţele fonetice şi semantice dintre limbile nord-caucaziene, yeniseiene şi na-dene. Reconstrucţia chinezei vechi se bazează pe o concepţie proprie. Astfel sunt propuse pentru diviziunea a treia a cuvintelor chineze, vocalele scurte, iar pentru prima diviziune şi a doua, vocalele lungi. Pe lângă consonanta plană L, sunt reconstruite patru variante de L-uri laterale. În locul consonantelor plane surde sunt propuse o serie de consonante palatalizate africate de tipul Ţ, CH, Z. S-a adoptat de către lingvistul rus Sergei Starostin reconstrucţia propusă de J. Norman în anul 1984 a oclusivelor sonore aspirate si a resonantelor aspirate, bazate pe reflexele din dialectele Min. În continuare este propusă o consonantă finală -R ( care a devenit –N în chineza medie) pe baza rimelor din chineza veche.
Astfel, în chineza veche cuvântul SWIHIT, în chineza medie XWIET, care înseamnă sânge, are, potrivit linvgistului rus, corespondenţă în proto-nord-caucazianul HWĂNV. Cuvântul din chineza veche pentru os, KUT, în chineza medie Kot, are corespondenţă în sino-tibetanul KUT, mână, os. În proto-nord-caucaziană se spune KWANTV, iar în yeniseianană se spune GID, care înseamnă încheietură. Cuvântul din chineza veche pentru a muri, este SIJ, în chineza medie SJI, în proto-nord-caucaziană spunându-se SIHWV, a respira, a fi obosit, a muri. În chineza veche pentru câine avem cuvântul KHWIN, în chineza medie spunându-se KHWIEN. Cuvântul proto-nord-caucazian corespondent fiind XWEJE, câine. Se remarcă de către lingvistul rus corespondenţa dintre aceste forme şi proto-indoeuropeanul KUON, câine. Cuvântul ochi este reconstruit pentru chineza veche, MHIUK iar pentru chineza medie MIUK. În proto-nord-caucaziană se spunea WIMQV la martor ocular. În chineza veche la mână se spune LWU, iar în chineza medie SĂW, în proto-nord-caucaziană se spune QWALV la mână sau braţ. Cuvântul pentru corn în chineza veche este KROK, iar pentru chineza medie KAUK, corespondentul proto-nord-caucazian fiind cuvântul QWIRHV, în dialectul kot yeniseian spunându-se HAU. Acest substantiv din chineza veche şi corespondentele sale au asemănări cu indo-europenaul KRN, corn, aşa cum ne arată articolul.
Articol scris de: Ionut Badea
Sursă fotografie: wikipedia.com
Last modified: 12/09/2016
