Organizarea si formalitatile de cazare s-au sfarsit repede. In marea de elevi si profesori ne ocupam locul si suntem extrem de hotarati sa fim o echipa. Maya, Eliza, Alexandra si Cristi sunt de acum puntea de lagatura intre doua culturi din doua colturi ale lumii total diferite.
Primele experiente inedite in capitala Chinei au insemnat marea de oameni, pe strazi, in supermarket-uri, in metrou, la obictivele turistice, pretutindeni. Inainte de inceperea propriuzisa a competitiei gazdele noastre ne-au acordat si oferit privilegiul de a vizita cateva din reperele de dincolo de timp ale patrimoniului cultural al Chinei: Marele Zid, Orasul Interzis, Palatul de Vara. Nu putea lipsi, evident, o vizita la Gradina Zoologica unde simpaticul urs Panda este elementul central al atractiei. Pretutindeni intalnim chinezi. Uneori te intrebi de ce ar veni chinezii in numar atat de mare la Marele Zid sau in Orasul Interzis. Pentru ca sunt mandri de cultura, istoria si traditiile Chinei! Pentru ca si copiii lor au nevoie de aceste repere! Pentru ca isi doresc sa nu uite sa pretuiasca linistit trecutul dincolo de viteza prezentului.
Marele Zid este marturia vie a istoriei. Zeci de autocare pline de copii si profesori din 90 de tari au invadat acest loc unde timpul s-a oprit in loc de mai mult de 2000 de ani. Vizitam vestigiul istoric si singura constructie facuta de mana omului vizibila din spatiu. Fiecare purtam mandri steagurile tarii noastre la fel ca un alpinist ce cucereste un varf de munte. Am fost acolo! Este unul din cele mai frumoase sentimente sa poti respira istoria! Esti coplesit de ceea ce a putut face omul si mai ales de cat de multa atentie s-a dat restaurarii si conservarii istoriei aici. Totul a fost coplesitor.
Dupa ore bune petrecute pasind pe Marele Zid, osteniti doar de efortul de a privi ceea ce alti au construit in secole, coboram si contemplam ansamblul. Intelegem ca aceasta este prima lectie pe care ne-o preda aceasta competitie: fiind aici intelegi ce inseamna China.
A urmat Orasul Interzis. Dincolo de portile lui asezate in cascada, cu multitudine de curti interioare si palate, in trecut, nu paseau muritori de rand. Acum este un alt reper al istoriei. Evident si aici o mare de oameni se revarsa pretutindeni. Echipele s-au grupat intr-o organizare perfecta in spatele echipei chineze formate din profesori si voluntari ai Universitatii din Beijing. In multimea de oameni grupurile verzi, galbene mov sau rosii erau singurele indicii ca suntem acolo si ca suntem “speciali”, ca suntem “oaspeti”. Pret de 4 ore am strabatut curtile interioare ale imensului domeniu, am ascultat povestea fiecarei alei, a fiecarui palat si am admirat arhitectura si culorile vi. Fiecare poveste a asamblat in mintea noastra un puzzle despre vasta istorie a Chinei ce se intinde pe 5000 de ani.
A urmat Palatul de Vara. Un loc la fel de misterios unde ni se spune, in trecut, imparatul petrecea vara impreuna cu suita lui, ferit de dogoarea si arsita verii, la adapostul vecinatatii muntelui si apei. Aceeasi lectie de istorie. Copiii se simt deja uniti dincolo de barierele de limba si cultura proprii; sunt aici pentru limba si cultura chineza.
Au fost 3 zile de “lectii” intense de istorie si ceea ce inseamna mandria de a fi chinez. Pretutindeni am avut contact cu oameni de rand ce stau si contempla. Chinezi din toate colturile Chinei. Dar si turisti. Tot ceea ce vezi este greu sa descrii in cuvinte. Si greu sa te faci inteles pentru altii. Daca vreti sa intelegeti ce inseamna cu adevarat China mergeti acolo. China este ceea ce simti dincolo de ceea ce vezi.
Evident inainte de a parasi Beijingul nu putea lipsi cea mai importanta etapa a vizitei noastre: sediul Hanban Headquarters. Din acest loc pleaca strategia ce multiplica exponential numarul vorbitorilor de limba chineza in lume. Aici sunt steagurile a peste 150 de tari de pe intreg mapamondul, tari in care, prin intermediul Institutului Confucius, milioane de elevi invata limba chineza si inteleg cultura cu 5000 de ani de traditie, poeme, imparati si dinasti, cu arta decuparii hartiei, a ceaiului, a caligrafiei si a marilor descoperiri.
La Hanban Headquarters gasim si steagul Romaniei. Chipul lui Confucius patroneaza sala de conferinte. Ni se ureaza Bun Venit, aflam punctual care este programul competitiei, detalii despre organizare si suntem felicitati inca odata pentru progresele elevilor nostri in interactiunea culturala cu China. Am inteles ce inseamna sa existe o strategie pe termen lung de pastrare, conservare si promovare a unui patrimoniu lingvistic si cultural. Am inteles ce inseamna sa intelegi ca investitia in invatamant este investitie in viitor. Si realizam ca viitor fara educatie nu exista. Si China ne-a predat din nou o lectie.
Articol scris de: Marius Lupu
Last modified: 06/11/2017
