Pentru a întelege un mimim din cartea sacră a religiei daoiste, Daodejing, este nevoie de citire repetată şi ritualică. Daodejing este o operă iniţiatică în care cititorul este purtat prin labirintul care are în capăt gnosa Dao, dar care cere răbdare nemărginită şi speranţă în sfârşitul plin de fericire al călătoriei. Totul se realizează prin măiestria artistică a lui Lao Zi, autorul operei Daodejing, Dao, Calea virtuţii, cititorul fiind purtat asemenea unui curcubeu, de la cer la pământ, care s-au născut din uniunea Dao, dintre cele două principii creatoare ale universului, principiul feminin şi cel masculin. S-a numit magie a cuvântului poetic, meşteşugul lui Lao Zi de a se face înţeles sub zodia multiplului înţeles al cuvântului, de logostea, cuvânt din stele, care se revelează cititorului iniţiat prin răbdare şi numeroase încercări ale vieţii. Primele informaţii despre Lao Zi le găsim în mod surprinzător în scrierile dacice. În lucrarea Cogaioanele, munţii Marilor pontifi Ion Gheorghe a descriptat unele monede geto-dacice care ne dau informaţii despre Lao Zi. Potrivit acestor decripte monetare, dacii de pe muntele sacru Giumalău, au creat o cale a cunoaşterii numită Calea Daciei cu Lao Zi. Oare ce contacte au existat între populaţiile dacice, care erau înrudite cu poporul Sai sau scitii, care se întindea până în nord-vestul Imperiului de Mijloc, după cum ne arată scenele de pe Columna lui Traian de la Roma, unde nu sunt translatori între romani şi sarmaţi, urmaşii sciţilor? În muntele sacru Gurghiu, Lao Zi şi Confucius au fost integraţi unor înţelepţi strămoşi. În muntele sacru Leaota, Lao Zi a fost asimilat, în jurul anului 600 î.e.n., strămoşului originar. După cum ne informează Enciclopedia britanică, numele original al lui Lao Zi a fost Lao Er şi a fost deificat ca Lao Jun. El este venerat de către confucianişti ca învăţător şi ca sfânt sau zeu în religia populară şi a fost venerat ca strămoş imperial în timpul dinastiei Tang (618-907). Cea mai importantă sursă istorică despre Lao Zi este opera istorică Shiji scrisă de Sima Qian în jurul anului 100 î.e.n. şi în care ne oferă o biografie a marelui învăţător. Sima Qian ne informează că Lao Zi s-a născut în Quren, un sat în districtul Hu al statului Chu, care corespunde cu actualul Luyi din estul provinciei Henan. Numele său de familie a fost Li, prenumele Er, iar apelativul Dan. Potrivit Shiji sau Analele Marelui cancelar, a fost numit în poziţia de shi la curtea regală a dinastiei Zhou (1046-256 î.e.n). După aceasta Sima Qian ne istoriseşte despre întâlnirea faimoasă dintre Lao Zi şi Cong Zi sau Confucius, în transcrierea europeană. În timpul convorbirii pe care au avut-o Lao Zi şi Cong Zi, Lao Zi l-a acuzat pe părintele confucianismului de mândrie şi ambiţie, iar Cong Zi a fost foarte impresioant încât l-a comparat pe Lao Zi cu un dragon care urcă spre cer pe vânt şi pe nori. După această convorbire Sima Qian ne relatează despre părăsirea postului de bibliotecar al statului Zhou, prin pasul Xiangu care ducea către statul Qin. Astfel, gardianul pasului,Yinxi, i-a cerut să scrie o carte pentru el. Astfel s-a născut faimoasa carte de învăţătură Daodejing. În primele versuri ale Daodejing ni se transmite de către Lao Zi că Dao nu poartă nume. În traducerea lui James Legge aflăm că „ Numele care are nume nu este numele veşnic şi fără schimbare.” În acest vers din tratatul marelui învăţător se face referire la condiţia astrală a cuvântului daoist, şi anume la cuvântul nenumit dinaintea creaţiei materiei şi spiritului. Este un concept profund, rezervat unor iniţiaţi care citesc textul tratatului. Tot universul s-a născut din cuvântul daoist primordial. Acesta este veşnic, cum s-a afirmat, şi fără schimbare. Se poate face o referire la asemănarea cu noţiunile ideale din filozofia lui Platon, dar care sunt însă noţiuni mai abstracte decât cele prezentate în tratatul lui Lao Zi, şi cu nuanţă unilaterală. În continuare Lao Zi ne spune că „ Neavând nume, este născătorul Cerului şi al Pământului; neavând nume este mama tuturor lucrurilor.” Aici se exprimă prin cuvintele tratatului ipostaza de născător prin cuvânt al celor două principii primordiale ale universului, femininul şi masculinul, şi ipostaza de mamă a universului, care ne poate trimite cu gândul la Marea Mamă a Pământului. Entităţile daoiste nu sunt concepte abstracte, fără legătură aparentă cu lumea realităţii, ca în filozofia idealistă a lui Platon, ci cele două principii primordiale ale universului sunt intrinsec legate de lumea concretă., întrucât Dao este „mama tuturor lucrurilor”. Cuvintele daoiste sunt abstracte şi concrete în acelaşi timp formând un tot sintetic şi originar. „Împreună sunt numite mister. Unde misterul este cel mai adânc este poarta către ce există mai subtil şi mai frumos.” În acest pasaj din tratat se exprimă adâncimea până la conceptul de mister a cuvintelor daoiste posterioare creaţiei. În marele abis al universului, în misterul cel mai necunoscut, întâlnim o cale, numită prin cuvântul „poartă”, către deplinătate şi frumuseţe absolută, fiind relevat aici caracterul misteric şi estetic al conceptului Dao. Într-un capitol final al tratatului Daodejing ni se transmite astfel condiţia iniţiatului daoist, a marelui învăţător Lao Zi: „Cuvintele mele sunt cele mai simple,/ Însă nimeni nu le poate înţelege.” Marele învăţător este pătruns atât de adânc de cuvânt, încât trăieşte în singurătate cosmică asemenea lui Mihai Eminescu, în poezia Mai am un singur dor. Este sugerată în capitolul din tratat legătura profundă între lumea lucrurilor reale şi cuvântul ajuns la condiţia de simbol. Cum s-a ajuns la condiţia aceasta, întrebare pusă de Ion Gheorghe, rămâne un mister nebănuit, asemenea glosselor dacice descoperite de Ion Gheorghe şi a celor eminesciene. M-am pătruns de convingerea că limbajul poetic are o funcţie magică şi religioasă prin lectura textului marelui învăţător Lao Zi. Acesta afirmă într-un capitol din Daodejing, anume, „Cuvintele adevărate sunt cu mai multe înţelesuri.” Doar cel iniţiat poate pătrunde în acest mister al creaţiei divine.
Articol scris de: Ionut Badea
Last modified: 11/09/2016
