Medicina traditionala chineza are o istorie de peste 3.000 de ani si este parte din cultura milenara chineza, reprezentand un sistem medical al natiunii chineze ce s-a format treptat in cursul indelungat al practicii si al vietii, in urma acumularii si a sintetizarii repetate de cunostinte.
Aceasta cuprinde medicinile naţionalitatii han (chineza), ale nationalitatilor tibetana, mongola, uigureasi ale altor etnii. Medicina nationalitatii han este cea care are cea mai mare influenta atat in China cat si in lume.
In perioada dinastiei Ming (anii 1368-1644), a pastruns in China, medicina occidentala iar unele persoane s-au pronuntat pentru imbinarea intre cele doua medicini – atat medicina chineza cat si medicina occidentala. In zilele noastre, pe langa medicina occidentala, medicina chineza este una dintre cele mai importante metode de tratament utilizate in toata lumea.
Teoria fundamentala a medicinii traditionale chineze reprezinta sintetizarea teoretica a legitatii vietii omenesti si a schimbarii simptomelor bolilor. Avand o vechime de cateva milenii, medicina chineza antica a evoluat foarte mult, dar si-a pastrat esenta, data de filozofia taoista si confucianista. Boala apare datorita deteriorarii echilibrului dintre cele doua principii fundamentale Yin si Yang.
Cuplul Yin- Yang reprezinta un sistem ce se bazeaza pe unitatea formata de poli opusi. Independenti unul fata d celalalt, acestia nu au nici energie, nici natura materiala.
Teoria qi-ului sau a celor cinci plante ( Venus, Jupiter, Mercur, Marte si Saturn) si a celor sase elemente ale naturii (vantul, figul, caldura, umezeala, uscatul si focul) studieaza influentele pe care le exercita atat fenomenele astronomice cat si cele meteorologice asupra organismului uman. Qi-ul reprezinta energia vietii iar in mentalitatea chinezilor, tot ce exista in univers este constituit din aceasta energie. Qi-ul are mai multe functii importante in copul uman: hraneste, protejeaza organele, ajunge la fiecare celula. Qi-ul este considerat de catre medicina traditionala chineza ca fiind forta motrice ce intretine activitatile vitale ale corpului uman.
In medicina traditionala chineza sunt utilizate medicamentele chinezesti pentru prevenirea, diagnosticarea si tratarea bolilor. Medicamentele chinezesti provin in marea majoritate de la medicamente naturale, cu efectele nocive reduse. Acesteasunt obtinute, in principal, prin prelucrarea plantelor naturale si a substantelor vegetale, animaliere, mineraliere, precum si unele chimice si biologice.
Intrebuintarea medicamentelor chinezesti are o istorie lunga si joaca un rol important pentru dezvoltarea si prosperitatea natiunii chineze. Acestea au fost inventate si intrebuintate cu mii de ani in urma, desi lexical termenul a aparut dupa patrunderea medicinei occidentale, pentru a putea face diferentiere intre cele doua medicini si medicamente.
Pentru a putea administra in siguranta si cu efectul scontat medicametele chinezesti, trebuie sa fie cunoscute reteta, compozitia, doza, metodele de administrare, indicatiile si precautiile. Acestea fiind legate de varsta, conditie fizica, starea sanatatii si sunt prescrise atat in functie de boala cat si in functie de variatiile de sezon.
O alta componenta importanta a medicinii traditionale chinezesti este reprezentata de acupunctura si arsura de pelinarita. Acestea se ocupa cu cercetarea si aranjarea tehnicii terapeutice, a legitatii clinice si a teoriei de baza ale acupuncturi. Terapia cu acupunctura si arsura de pelinarita au o istorie lunga, iar in prezent, in peste 2.000 de spitale de medicina traditionala din China exista sectii pentru terapia prin acupunctura si arsura de pelinarita. Scopul tratamentului prin acupunctura este intarirea si redobandirea sanatatii prin echilibrarea functionarii organismului.
Acupunctura este o tehnica medicala traditionala chineza de deblocare a qi-ului prin insertia de ace in anumite puncte de pe corp, pentru a putea echilibra fortele antagoniste Yin si Yang. Se considera ca qi-ul curge prin corp urmand 14 cai principale (meridiane). Atunci cand Yin si Yang sunt in armonie, acesta curge liber prin corp, persoana fiind sanatoasa. Daca o persoana este bolnava, exista o obstructie pe una dintre aceste meridiene.
Au fost identificate aproximativ 500 de puncte specifice in care se pot insera ace subtiri, flexibile. Prin stimularea acestora se poate corecta dezechilibrul din fluxul de qi.
De asemenea si masajul este bazat pe teoria medicinii traditionale chineze si este una dintre cele mai vechi tehnici terapeutice. Aceasta terapie se practica simplu si este recomandata pentru multe maladii, avand efecte bune pentru diferite boli. Terapia prin masaj fiind indicata in traumatismele musculare, articulare, osoase, nevralgii intercostaale, sciatica, reumatisme cronice, discopatie lombara, gastrite, aderente intestinale, afectiuni digestive, colon iritabil etc.
Un alt principiu al medicinii traditionale chineze este acela conform caruia pe suprafata coprului, pe anumite zone, exista proiectia organelor interne. Prin stimularea acestor zone prin masaj, se poate influenta activitatea organelor interne.
In practica, medicina traditionala chineza se regaseste in fitoterapie, dietetica, acupunctura si tehnici conexe: qigong, masaj terapeutic tuina. Feng shui, artele martiale si presopunctura s-au desprins tot din filozofia taoista, filozofie ce sta la baza medicinei traditionale chineze.
Last modified: 11/09/2016
