În antichitate, chinezii se aşezau pe jos atunci când luau masa. Rogojina pe care stăteau este de obicei făcută din iarbă, iar cea folosită la banchetele oficiale este din pânză. Împăratul folosea cinci rogojini, ceilalţi membri ai familiei imperiale câte trei, iar demnitari aveau voie să utilizeze două rogojini, atunci când luau masa.
În perioada Dinastiilor Qin şi Han, acum peste 2.000 ani, oameni stăteau în genunchi, cu fundul pe tălpi, când citeau, când primeau oaspeţi sau luau masa. La banchete, fiecare rogojină putea să încapă patru persoane, fiecare ocupând o latură a acesteia. Gazda stătea la Sud, direcţia considerată ca fiind cea mai nobilă, iar oasptele principal în direcţia opusă gazdei. Oaspetele cu mai puţină importanţă ocupa latura estică, în direcţia opusă în care stătea însoţitorul gazdei. În unele cazuri, când banchetul avea loc în interiorul unei camere, latura estică era considerată cea mai importantă şi era ocupată de gazdă.
Înaintea banchetului, invitaţii trebuiau să îşi verifice îmbrăcămintea, să îşi spele gura şi mâinile cu apă, având în vedere că luau mâncarea direct cu mâinile. Mâncărurile erau repartizate fiecărui invitat. De aceea, amenajarea tacâmurilor trebuia făcută potrivit unor reguli stricte. De exemplu, membrii familiei regale sau imperiale foloseau nouă ding şi opt gui, atât ding şi gui având rol de tacâmuri. Fiind obişnuiţi să folosească mâna dreaptă, carnea tăiată bucăţi, zarzavaturile, supa, vinul şi oţetul erau aşezate lângă mâna dreaptă, în timp ce carnea cu os, carnea tocată, carnea friptă, prazul şi orezul erau puse lângă mâna stângă.
La începutul banchetului, participanţii trebuiau să demonstreze, prin gesturi rituale, respectul faţă de strămoşi. De obicei, băuturile se consumau după mâncare, carnea după legume, fructele rămânând pentru final.
După ce toţi invitaţii se aşezau la masă, abia după ce gazda dădea semnalul aveau voie să mănânce. De la un banchet monden cu membrii familiei imperiale şi demnitari, nu putea lipsi muzica. De asemenea, în timpul banchetului, gazda şi musafirii îşi adresau toasturi.
În perioada Primăverii şi Toamnei şi a Statelor Combatente, oameni nu prea foloseau mâinile atunci când se hrăneau, ci foloseau diverse vase, farfurii, pahare, linguri şi beţişoare. Oameni de rând foloseau obiecte din lut şi lemn, iar aristocraţii utilizau obiecte lăcuite, din bronz, jad sau aur.
La banchete trabuia să fie evitate diferite gesturi. Nu era permis să se ia mâncarea neconsumată, iar mâncarea suplimentară nu se putea restitui. De asemenea, nu erau permise sunetele urâte produse de buze (plescăitul), scoaterea resturilor de carne din gură sau răcirea mâncărurilor.
Sursa: Radio China International
Last modified: 11/09/2016
