Odata rostit cuvantul “olimpiadă“, in mod inconștient, tindem să ne raportăm la perioada liceului.
Ce parere ați avea daca v-aș spune ca și la facultate avem oportunitatea de a participa la olimpiade ? Va suna tentant ?
Ma numesc Toma Paula- Sorina, sunt studentă în anul III, la Facultatea de Limbi si Literaturi Straine, Secția Chineză- Franceză din cadrul Universitatii Bucuresti si totodata voluntar al Asociatiei CHINARO.
Inainte de a va povesti despre experienta traita cu cateva zile in urma pe scena Teatrului Excelsior, unde s-a desfasurat cea de-a XVIII-a editie a Concursului International “Podul Limbii Chineze“, aș vrea sa va vorbesc putin despre Catedra de Chineza celor care nu stiu prea multe.
Sectia la care am fost admisa, a fost de la bun inceput o cutie cu surprize. Daca cineva m-ar fi intrebat ce asteptari as avea de la aceasta sectie si de la profesorii din cadrul acesteia nu as fi stiut sa dau un raspuns clar, dar in momentul de fata, nu pot sa spun decat ca nu se putea sa fie mai minunat de atat.
Trebuie sa incep cu inceputul. Inainte de a va vorbi despre premiul obtinut si de faptul ca voi reprezenta Romania in luna Iulie in China, trebuie sa va povestesc cum am ajuns aici.
Am fost adesea intrebata ce m-a determinat sa studiez tocmai aceasta limba atat de ciudata si de dificila. Cum am reusit sa o invat tinand cont de faptul ca am luat-o de la zero in timpul facultatii? Ce m-a determinat sa plec in China la studii?
Prefer intotdeauna sa raspund printr-o alta intrebare : “Cum sa nu te indragostesti de aceasta limba, de cultura, istoria, literatura ei, cand cei care iti vorbesc de toate aceste lucruri pun atata patos in tot ceea ce-ti spun, cand esti incurajat sa le calci pe urme, sa ajungi si tu in nenumaratele locuri turistice si istorice ale Chinei ? Cum sa nu?”
Ceea ce este extrem de placut in cadrul sectiei noastre este atmosfera pe care o creeaza fiecare profesor in parte. Zilnic ne-au fost daruite zambete, vorbe bune, indemnuri, glume, sfaturi despre cum poti obtine o bursa in China, si multe alte lucruri care pur si simplu m-au facut sa cred ca am format o familie. Ceea ce e si mai frumos cand vorbesc despre sectia noastra este ca an de an, semestru dupa semestru, luam parte la activitati extrascolare extrem de interesante.
Se organizeaza in fiecare an conferinte pe diferite teme, in cadrul carora ne putem largi sfera cunostintelor, activitati in cadrul carora sarbatorim si noi impreuna cu chinezii sarbatorile specifice culturii lor. Asadar si in Romania profesorii nostri au incercat sa ne apropie cat mai mult de China, sa creeze o atmosfera cat mai autentica.
Facultatea nu inseamna numai a lua parte la cursuri, inseamna crearea unui cadru placut, legarea unor relatii de prietenie atat cu colegii cat si cu profesorii, inseamna o aprofundare in tot ceea ce inveti!
Acest articol se adreseaza in primul rand studentilor, cu indemnul de a lua parte la tot ce inseamna activitate extrascolara, de a scrie si despre cel mai mic succes pe care l-au avut, caci nu este o forma de a te lauda, din contra, scrisul este atat un exercitiu foarte bun pentru a ne mentine mintea sanatoasa, cat si o modalitate prin care informezi si de ce nu chiar trezesti in sufletul unora dorinta de a invata sau a afla mai multe despre ceea ce tu prezinti si esti!
Podul Limbii Chineze este un concurs internaţional de cunoştinţe de limba chineză pentru studenţi si pentru elevii de liceu, organizat de Hanban (Sediul Central al Institutelor Confucius), care se desfăşoară anual începând din 2002. Acesta are două etape: una nationala, care se desfasoara in afara Chinei, in cazul nostru, in Romania, si una finala, in China.
Obiectivul principal al acestui concurs il reprezinta întărirea interesului și a pasiunii pentru învățarea limbii chineze , si o mai buna înțelegere a limbii și culturii chineze de către tinerii străini. Aceasta competitie a devenit deja o adevarata „Olimpiadă a limbii chineze”, fiind foarte apreciată de cei care învaţă limba chineză în diverse ţări ale lumii.
Concursul constă în 3 probe: o probă a discursului (tema de anul aceasta s-a intitulat „O lume, o familie”), o proba de cultura generala, la care fiecare concurent are de raspuns la 3 intrebari si o proba de talent, unde fiecare isi alege numarul artistic, putand sa danseze, sa cante, sa realizeze un monolog comic, sa picteze etc.
Eu ii sfatuiesc pe toti cei care studiaza chineza sa participe la acest concurs, in primul rand pentru ei, pentru ca in perioada pregatirii lor isi vor imbogati si mai mult vocabularul, vor lega o relatie stransa cu profesorul/ profesorii care il vor pregati pentru reprezentatia sa. In al doilea rand, este un moment bun de a le arata si celorlalti cata munca depun profesorii nostri zi de zi, si totodata cat efort am depus si noi pentru asimilarea tuturor acestor informatii. Si nu in ultimul rand, acest concurs este un atu pentru viitor, caci prin intermediul unei astfel de activitati, unele persoane te pot indragi, pot fi placut surprinse de prestatia ta si te pot chema la un interviu, la un stagiu profesional in cadrul companiei/ institutiei lor. O astfel de invitatie se poate transforma chiar intr-o oportunitate de angajare. Pe scurt, o asemenea experienta nu poate decat sa ne imbogateasca, sa ne demonstreze cate lucruri suntem capabili sa facem, sa descoperim talente pe care inainte nici nu banuiam sa le avem.
Cat despre mine si ziua de 2 Aprilie, cand am luat marele premiu la „Podul Limbii Chineze”, pot spune ca am avut un milion de trairi: intai, mi-a fost teama, apoi m-am simtit norocoasa pentru ca am tras la sorti numarul sapte, pozitionandu-ma astfel exact la mijlocul competitiei, (acesta editie avand doar 14 concurenti), apoi am avut din nou emotii, dar totodata aveam si incredere in mine.
Momentul care mi-a dat cele mai mari palpitatii a fost proba discursului. Titlul discursului meu a fost „China, a doua mea casa”, in cadrul caruia am rememorat cu zambetul pe buze perioada celor doi ani minunati petrecuti in Shanghai, cu bucurie dar si si cu lacrimi in ochi, gandindu-ma la oamenii simpli, modesti, dar mareti prin felul lor de a fi si prin modul in care m-au facut sa privesc China si sa simt ca am o a doua casa.
De cateva ori la repetitii mi s-a intamplat sa plang de emotie. De aceea, mi-a fost tare teama ca voi izbucni in lacrimi pe scena, in toiul discursului meu, si ca nu il voi mai putea duce la final, caci tot ceea ce am spus in cele 5 minute alocate a fost scris din inima, sunt povesti adevarate si emotionante.
Le multumesc tuturor oamenilor minunati din China, oamenilor care mi-au cantat in cor, in limba chineza, „La oglinda” si care pentru cateva clipe m-au facut sa rememorez clipele copilariei. Ii multumesc domnului care dirija corul si care mi-a spus ca odata ce traiesc intr-un loc, acel loc devine casa mea; „unchiului” care gatea din zorii zilei pana in miez de noapte in apropierea facultatii noastre si care si in prezent ma intreaba saptamanal pe Wechat cand revin in Shanghai, spunandu-mi ca ma asteapta cu nerabdare sa gust din malatangul facut de el (o supa foarte picanta in care iti poti pune toate ingredientele dorite), si doamnei careia i-am iesit in cale intr-o seara cu bicicleta si care, in loc sa ma certe, mi-a spus ca este destul de tarziu si sa nu mai umblu singura la o ora ca aceea. Le multumesc tuturor acestor persoane care m-au facut sa simt ca si cum mama si tata erau langa mine in China, ca nu sunt singura si ca cineva imi poarta grija.
Dupa prima reprezentatie pe scena, emotiile au zburat, asa ca la cea de-a doua proba am fost foarte degajata, o parte din emotii revenindu-mi la proba artistica, unde eram ingrijorata de ce reactie ar putea avea juriul. Nu am fost singura care si-a ales dansul ca moment artistic, dar am fost singura care a optat pentru un ritm alert, facandu-i pe toti sa simta venirea primaverii (asa s-a intitulat si melodia pe care am ales sa dansez).
Dupa incheierea concursului, m-am simtit extrem de fericita si uimita pentru ca nu ma asteptam sa primesc 3 diplome („Marele Premiu”, „Cel mai bun discurs”, „Cea mai buna proba artistica”). Vreau sa ii felicit si pe ceilalti colegi ai mei de la sectia noastra din Bucuresti, care au avut cu totii o reprezentatie impecabila, si mai ales pe colega mea din an, Maria Lungu, care a castigat Premiul I si care, in ciuda faptului ca a extras biletul cu numarul 1 nu a avut pic de emotie in fata publicului.
Asa cum si Doamna Profesoara a Sectiei de Chineza si Directoare a Institutului Confucius din Bucuresti, Luminita Balan a spus ”ne-am concentrat extrem de bine, ne-am invins emotiile si am performat la capacitate maxima.”
Cu totii ii suntem recunoscatori dansei, cat si tuturor profesorilor din Institutul Confucius, Doamnei Directoare Li cat si Florinei, secretara Institutului pentru efortul depus, pentru rabdarea, timpul acordat fiecaruia dintre noi si pentru neumaratele incurajari.
Au fost clipe placute, stresante, a fost un amalgam de sentimente care m-a facut sa resimt atmosfera din serialul chinezesec „Huan le song” ( „Oda Bucuriei”), filmat in Shanghai. Imi va fi dor de atat de ceaiul chinezesc cu care eram intampinati de fiecare data la Institut fie de Florina, fie de Ruihong, cat si de intalnirile noastre, de glume etc.
A fost o experienta inedita, din care m-am mai imbogatit, din care mi-am mai perfectionat pronuntia, am invatat cum sa concep un discurs in limba chineza, cum sa ma prezint pe scena si mai ales ce trebuie sa ii transmit publicului.
In momentele in care simt ca mi-e greu, imi amintesc ceva ce ma incurajeaza de fiecare data sa merg mai departe in invatarea acestei limbi : un chinez niciodata nu ne va spune „Chineza ta nu e prea buna!”, din contra, dupa un simplu „Ni hao”, ni se spune cu zambetul pe buze ”Wow! Ce bine vorbesti chineza!/ Ce pronuntie buna ai!”.
Un alt aspect care imi place cand vine vorba de o activitate organizata de chinezi este ca toata lumea este premiata, asadar cu totii suntem incurajati, chit ca primim doar un certificat. Dar in zilele noastre, cand alocam atata timp studiului, iar posibilitatile de a desfasura o practica pedagogica sunt mai rare, o astfel de certificare ne poate ajuta la un dosar pentru o bursa, la depunerea unui CV, e o atestare a faptului ca am realizat si noi ceva, oricat de mic ar fi acel lucru.
Cat despre reprezentatia pe care urmeaza sa o am in China, nu pot sa spun decat ca sunt foarte fericita si curioasa totodata. Inca nu am toate detaliile, dar stiu ca dupa ce imi voi da licenta, voi merge in luna iulie in Beijing, si probabil si intr-un alt oras pentru etapa internationala, unde voi inatlni persoane noi, care cu siguranta isi vor pune si ele amprenta asupra mea. Sunt sigura ca va fi foarte interesant, ma bucur sa am o astfel de sansa, de a reprezenta tara noastra acolo. Sunt curioasa si de modul in care se va desfasura concursul, cat timp vom avea la dispozitie pentru a ne pregati, in ce consta fiecare etapa.
Sederea mea in China in aceasta vara va depinde de prestatia mea, astfel, daca voi reusi sa trec de prima etapa voi sta cel mai probabil doua saptamani, iar daca trec in urmatoarele etape, voi sta probabil o luna.
Inca nu stiu in ce consta Marele Premiu la etapa internationala, dar cu siguranta ma voi intoarce victorioasa, caci imi voi face noi prieteni cu siguranta, voi experimenta ceva nou si imi voi imbogati si mai mult cunostintele de limba si cultura chineza. Am inteles ca la aceasta etapa, putem primi burse de studiu de jumatate de an, asadar fiecaruia dintre noi ni se ofera o sansa de a studia in China. As mai dori sa adaug si faptul ca toate cheltuielile de transport, cazare, masă, atat pentru mine, cat si pentru colega mea, Maria Lungu, care va merge sa ma asiste la concurs vor fi asigurate de Sediul General al Institutelor Confucius.
In incheiere, doresc sa le multumesc profesorilor secției noastre: Doamna Luminița Bălan, Doamna Florentina Visan, Doamnei Zhou (doamna profesoara chinezoaica cu care am studiat in primii doi ani), Domnului Mugur Zlotea (care este o sursa inepuizabila de energie), Doamnei Teodorescu, Doamnei Chiriță, pentru ca ne-au insuflat aceasta dragoste pentru aceasta limba si dorinta de afirmare! Ei sunt cei care au ne-au insuflat fiecaruia noi dintre dorinta de crea un pod intre cele doua culturi!
Articol scris de Toma Paula-Sorina
Last modified: 08/04/2019
