Poetul chinez Tao Yuanming a trăit între anii 365/372 şi 427, după cum ne arată Dicţionarul literaturii chineze clasice şi moderne de Ileana Hogea-Velişcu. A fost un poet din dinastia Jin de Est, urmaş al unei familii de nobili avuţi, dintre care se remarcaseră mai mulţi cărturari şi demnitari. Astfel, bunicul şi părintele său oficiaseră ca guvernatori de provincie. Mama poetului Tao Yuanming a fost fiica vestitului învăţat Meng Jia. Îşi avea originea în Xunyang Zisang, actualul Jiujiang din provincia Jiangxi. Învaţă de timpuriu filozofia clasică, obligatorie pentru copiii de nobili şi îşi împlineşte educaţia studiind cele Şase canoane. Printre lecturile preferate se numără Cartea cântecelor, Însemnări despre ape de Li Daoyuan şi Însemnări despre templele din Luoyang de Zang Xuanzhi.
Tao Yuanming este apreciat, aşa cum ne arată dicţionarul citat, ca un poet retras, yinju shiren, pentru că el considera Curtea imperială şi clasa dregătorilor un mediu nefavorabil progresului, astfel stabilindu-se în reşedinţa lui de la ţară. În poezie se preocupă de tema retragerii la viaţa simplă, fără constrângeri. În poezia ”Întoarcerea la viaţa campestră” (Gui tian yuan ju) aduce laude muncii alături de ţărani şi micilor ocupaţii din gospodărie, care îl ţin departe de frământările nefolositoare şi chinuitoare.
În poemele dedicate vinului ”Yin jiu” şi în ”Cititnd Cartea munţilor şi a mărilor”, Du Shanhai jing, aminteşte despre binele adus de învăţătură. În aceste poeme îi enumeră pe precursori şi pe cei care i-au fost mentori ai spiritului şi în domeniul literelor, exemple morale: Cao Cao şi Cao Zhi. Asemenea lor, Tao Yuanming este un filozof, dar spre deosebire de aceştia, filozofia lui este simplă şi se întemeiază pe predispoziţia sufletului romantic, care detestă violenţa. Bucuriile poetului Tao Yuanming sunt aceleaşi cu ale ţăranilor, când recolta este mare, iar când seceta şi inundaţiile cuprind ogoarele, îl cuprinde tristeţea.
Poemul ”Însemnări de la Izvorul cu piersici”, (Tao hua yuan ji), se înfiripă în jurul ideii de Dao. În acest poem ni se prezintă societatea imaginară unde domnesc ordinea, armonia şi binele. În imaginaţia poetului ţara este de dimensiuni reduse şi cu foarte puţini oameni. Este o grădină unde sunt ogoare şi şi iazuri, duzi şi bambuşi. Oamenii care trăiesc în ea sunt veseli şi mulţumiţi, trăind dincolo de istorie.
Articol scris de: Ionut Badea
Last modified: 11/09/2016
