Povestea mea cu China

Stau uneori si ma gandesc cat de departe ne poate purta viata, cate intorsaturi poate lua si totodata cate surprize ne poate oferi. Dupa absolvirea filieriei vocationale a Liceului Pedagogic “Spiru Haret” din Buzău, la indemnul unei persoane care ma inspira si in prezent, am ales sa invat chineza, o alegere cu totul neasteptata pentru toata lumea, dar cea mai buna decizie pe care o puteam lua-o vreodata!

Asa se face, ca dintr-o simpla provocare, dintr-o dorinta arzatoare de a ma intrece pe mine insami, de a-mi testa puterea si rabdarea, dintr-o curiozitate imensa pentru o cultura cu totul noua, am ales sa invat limba chineza. De aici porneste sirul numeroaselor schimbari petrecute in viata mea…

In toamna anului 2014 am fost admisa la sectia mult dorita, Chineză-Franceză din cadrul Facultății de Limbi și Literaturi Străine, Universitatea din București. Saltul de la liceu la facultate nu a fost unul deloc usor, dar iubesc aceste doua limbi! De-a lungul timpului, chineza si-a castigat usor, usor o parte importanta din sufletul meu.

Din punctul meu de vedere, in invatarea unei limbi straine, a unei materii, in afara inclinatiilor noastre pentru acestea, profesorul reprezinta un factor principal in indragirea lor. Consider ca tot timpul trebuie sa ne cautam modele de urmat, sa apreciem ceea ce fac cei care au deja o experienta, caci implicit ne cream un scop, ne cream o perspectiva. De aceea, le voi fi vesnic recunoascatoare profesorilor de la sectia de chineza, pentru eforturile depuse, pentru ca ne-au impartasit din experintele lor traite in China si pentru ca ne-au starnit curiozitatea de a le calca pe urme. Dupa doi ani de facultate, in vacanta de vara am avut oportunitatea de a face parte din tabăra organizată de Institutul Confucius din Bucureşti in China. Am avut ocazia pentru prima data sa vizitez orasul Beijing si Xi’an, sa vad cu proprii ochi locurile ce marcheaza istoria Chinei, sa urc pe Marele Zid si sa imi formez o parere si o viziune personala despre ce inseamna China.

Activitățile desfășurate acolo, profesorii intalniti au constituit un principal factor care mi-a accentuat dorința profundă de a cunoaste si a ma dezvolta intr-un astfel de cadru. Dupa cele doua saptamani petrecute in China, am simtit ca trebuie sa revin , sa stau acolo, sa inteleg mai multe, sa vorbesc si sa inteleg si mai multa chineza, asa ca am aplicat pentru o bursa guvernamentala, mi-am intrerupt studiile in Romania si am ales Shanghaiul pentru a-mi face stagiul de limba la facultatea “Shanghai International Studies University”. Un an nu a fost suficient, am considerat ca nu mi-a hranit indeajuns apetitul pentru noutate si am aplicat si pentru al doilea an in China, asa se face, ca povestea mea s-a extins pe doi ani. Cei mai frumosi ani din viata mea!

Referitor la beneficiile pe care ni-i pot aduce anii de studiu in China sunt multe de scris, multe de dezbatut. Nu as fi singura care ar sustine ca doar intr-un astfel de mediu, inconjurat de vorbitorii nativi am putea obtine marile performante. Intr-adevar asa este! O experienta de genul acesta, nu numai ca ne ajuta in insusirea unor cunostinte despre limba, cultura, istorie ci ne ajuta implicit sa crestem, sa devenim independenti, sa ne formam propriile opinii, sa ne luam propriile decizii, caci parintii, cei care ne-au calauzit pasii inca din primele zile de viata, sunt departe de noi. Intervin si diferentele de fus orar si asa ne trezim pusi fata in fata cu o realitate si cu o cultura cu totul diferita de a noastra. Experienta traita in China mi-a adus numai plusuri, mi-a largit orizonturile, lumea a devenit dintr-o data mica, a disparut ideea de “limitare”, neincredere, frica de necunoscut, dependenta de ceilalti. Pe aceste meleaguri, am descoperit o alta latura a mea, un alt “eu”, o persoana mai buna, mai optimista, mai zambitoare, mult mai increzatoare si curajoasa.

Cei doi ani petrecuti in China au fost cea mai frumoasa poveste, un vis din care nu voiam sa ma trezesc. Sunt o fire ce tine mult la detalii…Campusul facultatii noastre prindea viata dis-de-dimineata. In fiecare zi ma indreptam nerabdatoare la scoala, analizand fiecare individ din cap pana in picioare. Indiferent de clima, unii colegi nu renuntau la slapi; colegele coreence alegeau sa isi ascunda chipul nemachiat, chinezii faceau sport din zorii zilei s.a.m.d. Lucruri mici, dar care ne ajuta sa avem o conceptie despre fiecare tara si individ al sau.

In Shanghai, pot spune ca am o a doua familie. Am invatat ca indiferent de limba vorbita, religia in care am fost nascuti, idei, conceptii despre lume si viata, culoarea pielii, suntem cu totii oameni si trebuie sa fim toleranti si sa ne iubim reciproc. Inainte de a merge in China la studii, unul dintre obiectivele prioritare era să mă transform într-o persoană profesională, care valorează multiculturalitatea, care nu numai că poate să progreseze, ci, mai mult de atât, promovează multiculturalitatea. Si am reusit!

Shanghaiul mi-a daruit multe persoane dragi, familia de chinezi langa care am sarbatorit in stilul lor Anul Nou Chinezesc si alte sarbatori, de exemplu Poshuijie, un festival sarbatorit in Yunnan, Xishuangbanna, un festival ce tine trei zile, timp in care toata lumea stropeste cu apa pe toata lumea. Revenita in Romania, imi lipseste sentimentul de “multime”, “aglomeratie”, un sentiment care, culmea, unora le displacea, dar mie imi dadea un sentiment de confort, de siguranta si prietenie. Mi-e dor de sunetele de trompete ce rasunau prin parcurile din China. Iubirea pentru arta, pentru timpul liber, pentru hobbyurile personale nu are varsta si nu este nici judecata. Mi-e dor de batraneii care se adunau pe la colturile de strada si dansau in perechi, cum cantau ei in cor ore in sir si se jucau mahjong. Nu voi uita niciodata cand, zarindu-mi chipul strain si aflandu-mi identitatea, au inceput sa imi cante “La oglinda”, dar versiunea in chineza. De-a dreptul emotionant!

​Oamenii de aici mi-au insuflat bunatate, modestie, prietenie, asa ca, reintoarsa in tara, m-am simtit de parca plecasem dintr-un spatiu binecuvantat. Cursurile care se desfasurau numai in chineza, aveau intr-adevar un grad de dificultate mult mai ridicat decat al acelora din Romania, dar ambientul era cu totul altul. Relatia cu profesorii chinezi era una atat de apropiata, incat dispareau temerile de a spune ceva gresit, invatatul nu era o datorie, ci o placere. Biblioteca, pentru majoritatea studentilor straini, devenea a doua casa. Cu termosurile cu ceai, zareai la fiecare etaj al bibliotecii studenti straini si chinezi la un loc. M-am descoperit în mijlocul unui mediu cu condiții fascinante, un mediu ce imi favoriza creșterea constanta a nivelului de dezvoltare personală. In China, toate eforturile noastre au fost recompensate, rezultatele deosebite la invatatura intotdeauna au fost premiate, se organizeaza multe excursii,activitati, prin intermediul carora se urmareste familiarizarea cu obiceiurile si traditiile atat ale chinezilor, cat si ale tuturor celorlalte popoare, conferinte care au ca scop dezvoltarea gandirii critice s.a.m.d

Odata ajunsi in spatiul asiatic, sfatul meu este sa calatoriti cat mai mult! Eu am fost foarte fidela acestei idei, asa ca am reusit sa ajung in multe locuri atat in interiorul Chinei, cat si in afara acesteia, locuri care merita vizitate, analizate si comparate unele cu altele. Viata e o calatorie, depind de noi partenerul sau partenerii pe care ni-i alegem sa ne impartasim bucuriile oferite de aceste voiaje! Inchei acest articol, gandindu-ma cu dor la batranelul care vindea cartofi prajiti, in spatele facultatii SISU si care zi de zi oferea un zambet larg fiecarui student venit a cumpara. Stand printre chinezi, am invatat ca trebuie sa fiu modesta, fericita, sa ma bucur de fiecare zi si daca imi vine sa cant, atunci sa cant, daca vreau sa dansez atunci sa dansez.

​Asadar, dupa aceasta experienta mi-am demonstrat ca “daca poti avea un vis, inseamna ca il poti realiza!”

Articol scris de: Toma Paula-Sorina

Last modified: 04/01/2019