În anul 221 Î.Hr. Ch’in a pus pazele dinastiei Ch’in, preluând un nou titlu – Shih Huang Ti (shee hwang dee), însemnând ”Primul împărat”.
Principala determinare a lui Shih Huang Ti a fost să centralizeze întreaga putere în propriile sale mâini. Pentru a reliza acest lucru, a reorganizat vechile state feudale în provincii, iar reprezentanții acestora răspundeau direct în fața lui.
Principiile după care s-a ghidat au fost în concordonață cu prevederile ”Codului Legalismului” – a treia mare filosofie chineză, ce propunea crearea unui stat cu o guvernare strictă și eficientă.
Cu o disciplină de fier și supraveghere constantă, Shih Huang Ti a impus armonia în China, eliminându-și toți oponenții. În îndeplinirea dorinței sale, a încercat chiar eliminarea oricărei posibilități de a avea puncte diferite de vedere.
Dar strategia adoptată de Shih Huang Ti a lăsat Chinei o zestre istorică de mare însemnătate. Acesta a emis monede, a săpat noi canale și a creat un sistem de comunicare între capitală și celelalte regiuni. Îmbunătățirile din domeniul transportului au ajutat astfel la unificarea imperiului.
Cea mai importantă realizare edificată sub coducerea lui Shih Huang Ti a fost Marele Zid Chinezesc, întins pe mii de kilometri de la Fluviul Galben până în interiorul țării, ce a avut rol de apărare împotriva popoarelor barbare sau a armatelor ce doreau să invadeze teritoriul chinez. Construcția gigantică, de mare însemnătate pentru istoria poporului chinez, este cunoscută și astăzi ca ”cel mai lung zid de pe Terra”.
Shih Huang Ti a pus bazele unui imperiu ”care trebuie să dureze o veșnicie”, astfel cum el și-a dorit. După decesul săi, în anul 210 î.Hr., au fost puse bazele dinastiei Han, care a avut o longevitate de mai bine de 400 de ani.
Ch’in și Han au extins frontierele Chinei pe o arie largă și asemenea Imperiului Roman, în acea perioadă, Imperiul Chinez s-a bucurat de două secole de pace și prosperitate.
Last modified: 31/01/2018
