În această perioadă a Istoriei Europei care durează pe tot parcursul secolului al XVII-lea achiziţiile tehnologice şi culturale din epoca Renaşterii occidentale îşi spun cuvântul, statele europene consolidându-şi economia şi cucerind noi tărâmuri culturale. Este perioada în care vechile legături ale drumului mătăsii eurasiatic devin legături permanente între statele europene şi Imperiul Chinei. În această perioadă se oficializează misiunea iezuită în Imperiul de Mijloc şi au loc contacte şi schimburi culturale permanente care durează şi astăzi.
Totul a început prin stabilirea misiunii catolice a Ordinului Iezuit. Acest fapt s-a petrecut în anul 1582, când iezuitul Matteo Ricci a fost trimis în misiune de la Goa, de pe coasta Indiei, la Macao, în Imperiul de Mijloc. În anul 1602, a întocmit „Marea hartă a celor zece mii de ţări”, care adevereşte realitatea noilor descoperiri geografice, deşi Imperiul Ming a premers renaşterea occidentală prin descoperirile geografice ale marelui amiral Zheng He sau prin „Cartea agriculturii” scrisă de Wang Zhen, în care sunt prezentate descoperiri tehnologice anterioare tratatelor de specialitate europene. Există o scrisoare a astronomului florentin Paolo dal Pozzo Toscanelli către Cristofor Columb din 1480 în care ni se relatează despre o întrevedere între o persoană din Imperiul Chinez şi astronomul italian în timpul pontificatului lui Eugenius al IV-lea. Oare ce schimburi tehnologice şi culturale au existat între Europa şi Imperiul de Mijloc? Suntem pe terenul calculelor probabilistice care ne duc la rezultate prezumtive, dar apropiate de adevăr. Într-adevăr, China a fost marea precursoare a Renaşterii occidentale, fără nici un dubiu, prin dezvoltarea ei tehnologică şi culturală. În „Istoria introducerii creştinismului în China” Matteo Ricci ne descrie Istoria Chinei, plecând de la obiceiurile din această arie de civilizaţie şi cultură. Intenţia misiunii iezuite a fost de a-i aduce la religia creştină pe locuitorii Imperiului Chinei, dar vechimea de 8000 de ani a civilizaţiei şi culturii chineze fac aceasta, chiar şi în zilele noastre, greu de atins. Civilizaţia şi cultura Chinei nu sunt impermeabile, dar fiindcă sunt creaţii tradiţionale ale chinezilor devin mai conservatoare, însă fără a-şi pierde deschiderea către lume. Matteo Ricci şi Michelle Ruggieri au realizat pentru primă dată un dicţionar al limbii chineze, cu transcrierea ideogramelor chineze în literele latine, în limba portugheză. Dicţionarul reprezintă un precursor al sistemului de romanizare a limbii chineze din epoca Republicii Populare Chineze.
Filozoful german Gotffreid Wilhelm von Leibniz a manifestat prin opera sa o legătură importantă cu cultura şi tradiţia Imperiului Chinez. Prin intermediul lui Leibniz aflăm de existenta primului tratat filozofic european care are ca subiect învăţătura chineză. În acest tratat autorul Niccolo Longobardi ne prezintă principalele puncte de legătură dintre filozofia europeană şi cea chineză aceste puncte urmând a fi continuate de Leibniz în excursul său filozofic, care se referă la aspectul de unitate al gândirii chineze, fapt care e posibil să-l fi influenţat în conceperea celebrei sale Monadologii. În scrisorile referitoare la civilizaţia şi cultura chineză filozoful german se opreşte şi asupra scrierii limbii chineze pe care o consideră ca oglindind gândirea umană. În realitate această scriere este numită când una ideografică, în care se exprimă sensul ideatic al cuvântului, fie una lexematică, în care se exprimă sunetul şi sensul prin cuvânt. Important este să remarcăm aspectul de unitate al gândirii chineze.
Spătarul român Nicolae Milescu, zis Cârnul, cancelar al domnitorului Moldovei Gheorghe Ştefan, pe care îl însoţeşte în exilul său, se retrage din 1671 în Rusia şi în 1675 este însărcinat de către ţarul rus Alexei Mihailovici să conducă o ambasadă la Beijing. Împăratul chinez Kang Xi i-a refuzat însă primirea. Ne rămân de la spătarul Nicolae Milescu descrieri ale obiceiurilor chineze şi faptul istoric de a fi primul român care a ajuns în Imperiul Chinez. A rămas în marele stat eurasiatic între 15 mai 1676 şi 1 septembrie 1676 şi după tratative cu mandarinii a părăsit capitala imperială. În „O samă de cuvinte” cronicarul moldovean Ioan Neculce ne-a lăsat una din cele mai vechi descrieri româneşti ale lui Nicolae Milescu: „Era un boier, Nicolae Milescu Spătarul, de la Vaslui de moşia lui, prea învăţat şi cărturar, şi ştia multe limbi: elineşte, slavoneşte, greceşte şi turceşte, şi era mândru şi bogat…” Legăturile dintre continentul european şi Imperiul Chinez în secolul al XVII-lea au urmat linia dezvoltării şi influenţării din timpul Evului Mediu şi Renaşterii occidentale, acum fiind stabilite primele relaţii permanente între cele două arii de civilizaţie şi cultură. Aceste relaţii culminează în zilele noastre când Ununea Europeană este primul partener economic al Republicii Populare Chineze.
Articol scris de: Ionut Badea
Last modified: 11/09/2016
