Unul din cele mai frumoase momente ale zilei, care mi-a rămas în minte, din călătoria mea la Wuzhen, oraşul oglindit în apă, sunt zorii. A doua zi, dimineața devreme, o ceață subțire se ridica de pe râu, formând un tărâm de vis. Un Wuzhen viu se destăinuia şi ne transmitea o energie explozivă şi debordantă. Un bătrân patrula pe străzi şi bătea gongul, măsurând vremelnicia clipelor. Puţin mai jos, pe strada pietruită, la vechea frizerie, bărbierul, trecut bine de 70 de ani, deschidea uşile şi se pregătea să-şi primească clienţii.
– Ce vechime au scaunele din frizeria dvs.?
– 75 de ani. Și acela de-acolo are 98 de ani.
– De câți ani lucraţi aici?
– De 40 de ani.
– Mai sunt meseriași ca dvs. în zilele de azi?
– Persoanele în vârstă nu mai pot face această meserie. Cei tineri nu vor să înveţe. Nici femeile nu vor.
– Înseamnă că meseria dvs. va dispărea.
– Din nefericire, aşa este.
Niciodată nu voi rezista tentației de a intra într-un magazin care vinde lampioane. Le iubesc pentru feeria de culori şi lumini. Există în imaginea acestor lămpi fragile, făcute din hârtie de orez, un farmec aparte, ceva ce nu poate fi înfățișat în cuvinte, poetic, atrăgător, chiar mistic. Mă inspiră mereu.
– Toate lampioanele sunt confecționate din hârtie de orez?
– Da.
– Sunt făcute de mână?
– Nu. Doar desenele imprimate pe ele sunt făcute manual. Avem cursuri pentru vizitatori în magazine, unde pot învăța cum să picteze lampioanele în pasteluri sau acuarelă. Le puteți folosi după apusul soarelui, când vă plimbați pe poduri sau pentru decorarea casei.
Oraşul Wuzhen a fost inclus de UNESCO în lista Patrimoniului Cultural Mondial. Nimeni nu poate tăgădui că este ceva cu acest loc, ceva care continuă să fascineze generaţii de turişti, ademeniţi de faima şi de istoria oraşului care pluteşte pe apă. Ne-am continuat drumul şi am dat peste atelierul vechi de ceramică, unde porțile erau larg deschise.
– Ceramica Wutao este specifică orașului?
– Wutao se produce în Wuzhen.
– Diferă mult de ceramica din alte regiuni?
– Nu este foarte deosebită. Numai că o producem noi. Fac această meserie de 8-9 ani. Priviţi acest vas care miroase a lut proaspăt din regiune. Din punctul meu de vedere, ceramica este o artă a întregii lumi. Lutul luat din fiecare colț al lumii poate fi transformat în ceramică. Dacă vrei ca acesta să ajungă la un anumit nivel tehnologic, atunci trebuie să înveți raportul dintre elementele din lut. Atelierul nostru face obiecte cu lutul din regiune, cum ar fi lutul din matca marelui canal Jing-hang, situat nu departe de noi. Acesta este un obiect de ceramică neagră. Ceramica neagră se produce, în principal, în regiunea Yuhang din sudul Chinei. Dar acum 6-7 ani, în partea de est a orășelului Wuzhen, au fost descoperite obiecte vechi de ceramică neagră și de aceea a fost reconstruit atelierul. În atelier avem un cuptor tradițional.Folosim și cuptor electric pentru temperaturi mai ridicate necesare smălțuirii. Ceramica smălțuită este mai tare decât cea obișnuită, care se sparge ușor. Acum facem produse de ceramică cu elemente tradiționale, dar și combinate cu caracteristici moderne.
Oraşul Wuzhen a dat o mulțime de oameni celebri, precum Xiao Tong sau Prințul Liang Zhaoming, renumit pentru selecțiile sale literare, considerate o piatră de hotar în istoria literaturii chineze, Zhang Yangyuan, cel care a compilat prima înregistrare din China a istoriei orașului, Yan Duhe, un pionier al jurnalismului chinez, Mao Dun, un renumit scriitor şi cărturar chinez, a cărui reședință am vizitat-o. Construită la jumătatea secolului al XIX-lea, a fost casa mai multor generații ale familiei Mao Dun. În 1984, clădirea a fost renovată și extinsă şi a fost deschisă publicului un an mai târziu. Casa are trei zone de expunere: Wuzhen, orașul natal al lui Mao Dun, Calea lui Mao Dun și Fosta reședință a lui Mao Dun. Muzeul Mao Dun se află la est de reședință, unde anterior a fost academia în care cărturarul și-a făcut primele studii. O zestre aparte a micului oraș este vechiul Templu Yuelao, Zeul chinez al Iubirii, care te ademeneşte în sălașul lui pe cărări șerpuite printre copaci antici, încărcați cu dorințele celor ce caută iubirea în viața lor. Doi dintre aceștia sunt mai falnici: Copacul Familiei și Copacul Cuplului, împodobiți precum bradul de Crăciun cu bilețele roșii ce conțin aspirațiile arzătoare ale celor ce-l caută.
– Tanti, vin mulți vizitatori la templu?
– Sunt mulți vizitatori. Mai ales la sfârșit de săptămână. Ei se roagă pentru o căsătorie fericită.
– S-a dovedit eficient zeul?
– Eu nu m-am rugat. Dar din povești știu că da.
– Acesta este un templu vechi?
– Da, există de multă vreme în Wuzhen.
Versurile unui cântec minunat dedicat oraşului Wuzhen, care poate vă vor aduce paşii aici, spun aşa：
,,Plecaţi departe de agitația metropolei
Reveniți în aceste locuri
Și uitaţi de grijile ce vă împovărează
Liniștea poate alunga durerea
În rest, nimic nu se schimbă oricum
Lăsaţi totul deoparte
Bucuraţi-vă de un pod mic și case în lumini și umbre
Gustaţi zâmbetul real al vieţii
Timpul transformă totul
În afară de ceea ce ating aici cu inima
O fată cu privirea ca o floare
O doamnă dansând ușor
Orașul meu natal iubitor
Trăiţi în acest vis din Wuzhen
Un oraș în care să aveţi apa ca pernă.”
Lumea paşnică şi casele străvechi îşi poartă cu nobleţe amprenta timpului. Feţele locuinţelor oglindite în apă îşi spun propriile poveşti, înmărmurite într-un alt veac. Câte dureri şi câte bucurii adăpostesc oare zidurile scorojite ale clădirilor? La fiecare răsărit şi apus de soare, oraşul Wuzhen se îmbracă în veşmânt de gală şi îşi retrăieşte trecutul glorios şi colorat. (Nina F. Gherman, Fotografii şi traducere realizate de Li Xin)
Sursa: Radio China International
Last modified: 30/05/2018
